Noe, pe bune!? – 07.02

Noe, pe bune, mai taie din ele. Serile trecute eram în companie selectă și mestecam la un cocârț. Cred că punctul de plecare a fost faptu’ că nu suferim țânțarii, muștele și gândacii de bucătărie, goangele-n general. AICI ceva pe temă.

Și din una-n alta, l-am găsit țap ispășitor pe Noe. Adică ce pana mea a scanat toate animăluțele și goangele la intrare-n arcă și n-a făcut și el o selecție „naturală”. Ce nevoie avem de șobolani? Trebuia să-i bifeze intrați și-n locu’ lor mai băga o familie de iepuri. Am înțeles că era ordin de sus. da’ băga o vrăjeală.

-Doamne, scuze, au venit pe-ntuneric și io așa i-am văzut, șobolani.

Auziți, înainte de a exista bucătării moderne și haleala se făcea pe pirostrii, gândacul de bucătărie cum se numea? Cum îl chema pe bunicu’ lui?

Și din supoziție în cocârț și-n altă supoziție, am ajuns să vorbim de Noe și cum mama dracu’ a reușit el să-nghesuie atâtea specii pe o barcă. Adică  ditamai bărcoaia cât un portavion actual.

Am găsit o statistică prin care se presupune, că nu-i nimic sigur, că pe planetă sunt 8,7 milioane de specii de de toate. Adică și plante că nu-i așa, când a venit potopu’ apele au acoperit absolut tot. Adică Noe a salvat și stejaru’, bradu’ de Crăciun și marijuana. Hai să ținem cu ursu’ și să presupunem că părți din arcă au fost compuse din arbori în viață, că a avut semințe de pătrunjel și mărar și restu’ la ghivece.

Doi oxiuri, două giardia, un stafilococ auriu și ciuperca piciorului le-a avut la purtător, păsările gravitau în jurul arcei, alea care zboară că pe pinguin și pinguină a trebuit să-i bage in door și hai că ăștia înoată și i-a legat de arcă, da’ pe struț și struță n-ai ce să le faci. Că pe hamsteri, veverița și veverițoiu’, pârșu’ și pârșița-i bagi la cală și nu ocupă spațiu mult, da’ avem elefant și elefăntiță, familia cumsecade de rinoceri, familiile Girafescu și Hipopotameanu, p-ăștia unde-i cazezi, ha?

Cică până-n prezent sunt știute 6400 de specii de mamifere. Atenție, astea-s X2 că avem nevoie și de doamna și de domnu’ mamifer. Să ne zică nouă dl. Noe cum a reușit el să gestioneze situația, ce le-a dat să mănânce la viețuitoare, cum a făcut spațiile locative în așa fel încât să nu pună leu’ lângă antilopă și să ne prindem de răspunsul la prima-ntrebare, să-l ție-n frâu pe iepurilă ca să nu inventeze ăla alte specii că pe mare cu o nevastă pisăloagă, sconcsița tinerică și cu gene lungi reprezintă o tentație foarte mare.

Un lucru e cert, a salvat toate goangele din lume să ne umple pe noi de urme de ciupituri și draci. După alt cocârț și calcule de câți metri pătrați de elefant ai nevoie, am concluzionat că arca lu’ Noe avea cel puțin dimensiunile unui mall din Dubai. Cum pe vremea aia era o problemă din punct de vedere scule și dorei, e clar că e o gogoriță de adormit neuronii.

Există o carte, „Biblia are totuși dreptate”, prin care se-ncearcă o-mpăcare a caprei cu varza. Adică a ateilor cu credincioșii practicanți. N-am pus mâna pe ea da’ sună interesant. Cică au fost făcute descoperiri arheologice care demonstrează cumva locuri și-ntâmplări biblice. Din păcate aia cu apa transformată-n vin nu s-a verificat cu ceva… știu, trist.

Poate cea mai importantă ipoteză este aia prin care se presupune că anumite întâmplări descrise-n Biblie, să conțină o bază reală da’ foarte mică și regională. Spre exemplu, în zilele noastre, după ce Șoșoacă a gustat din tanti aia din Italia, în aproximativ 30 de minute știam toți grație internetului, social media, etc. și am avut inclusiv filmare de la fața lu’ loc.

Pe vremea lu’ Noe, poate că a fost un potop care a surpat un mal de lac montan, a venit apa și l-a luat. Local la el acolo-n sat, chiar a avut omu’ potop cu inundație mare. Avea și arcă care de fapt era o barcă de dimensiuni medii, a salvat capra vecinului, cățelu’ și o pereche de purcei. După ce apele s-au retras, s-a pus pe povestit cum a salvat el viețuitoarele pământului și s-a-nflorit povestea până la dimensiuni apocaliptice.

Când a ajuns povestea-n Egipt unde nu se mai văzuse ploaie de ani de zile și oricum povestea s-a aflat la o sută de ani după eveniment, aia au pus botu’ și au luat-o de bună. Unde să mai verifici și pe cine să-ntrebi. Bătrâni nu erau că mureau de tineri și dacă erau, garantat erau senili și poate chiar de la ei s-a perpetuat gogorița.

După nu știu ce descoperiri, cercetătorii… nu britanici, de data asta sunt cercetătorii turci, au emis ipoteza că arca s-a aflat pe muntele Ararat din Turcia. Cum mama dracu’ a făcut familia de urși polari și aia de ratoni să ajungă până acolo și-n cât timp? Vă imaginați fața lu’ Noe când a văzut urși polari?

-Hopa, io-te chestie! Am pe negru, pe brun, oare pe mov și portocaliu sunt?

Pe portocaliu chiar există o specie de ursuleți mai mici.

Concluzia, atei VS credincioși, 1-0

Un lucru e cert, a salvat goangele să ne  ciufulească karma.

Noe, pe bune!? – 07.02