Să ne fie de râs – 10.02

Să ne fie de râs – 10.02

Să ne fie de râs - 10.02

Râsul e bun, râsul e sănătos și e gratis. Ne face bine la karmă și riduri. Azi am aflat că pe data de 8 februarie este ziua internațională a fericirii și a râsului. Azi pe 9 am aflat chestia asta și așa mi-am dat seama de ce am râs de nebun toată ziua de 8. AICI un calendar interesant.

Din păcate pentru mine, pe data de 8 februarie acum câțiva ani l-am pierdut pe tata. Un om vesel și pontos, un deliciu de tată și prieten, acum îmi dau seama că și-a făcut o ieșire de rock-star, exact de ziua veseliei.

Dimineața pe răcoare, înainte de a pleca pe plantație, am intrat la ședința operativă pe post de receptor, fosta mea prietenă actuala nevastă, mă prelucra cu chestii pe care trebuia să le execut.

-Vezi că azi se-mplinesc niște ani de la moartea lu’ Nea Tătelu, să cumperi covrigi și ceva de papa.

-Gata Boss, mă ocup.

Și m-am ocupat, am luat covrigi și am împărțit în toată firma, plus am comandat sarmale pentru colegele din birou. Și cum v-am spus, ne-am hlizit toată ziua de ziceai că am fumat ceva bun de producție columbiană.

Când foamea s-a apropiat de noi cu pași de felină, la scurt timp au apărut și sarmalele pe care ne-am aruncat ca ulii. Da’ fără să ne oprim din poante, respectiv din râs. Când mănânci e bine să mănânci și atât. Nu te râde, nu sta de vorbă, lasă munca, lasă televizoru’ sau laptopu’, lasă tot și mănâncă liniștit. Io nu, BatMan, BatMan.

Din hăhăială cu sarmaua-n gură, m-am înecat și o bucățică din ea, bucățică de carne cu tot cu varză, mi-a intrat cumva pe nas. Adică dacă nasul exterior ar arăta la fel în interior, e ca și cum mi-aș băga o bucată de sarma pe o nară. Nu te omoară și nu-i nevoie de manevre Heimlich, pentru că nu-i în gât, da’ te scoate din draci și stai cu miros de sarmale-n nări până scapi de bucațica cu pricina.

O simți acolo cum stă prinsă-n gheruțe, exact ca un muc situat prea departe de intrare cât să nu-l poți scoate cu un foraj de degețel mic. Aproape că fluieram când respiram. În mod normal, când îți rămâne un os de pește-n gât sau altceva, legenda spune că tre’ să mănânci o bucată de pâine și se duce. Pe nas e cam complicat. Maxim de ce puteam să fac era să prizez făină, țaic și apă, în speranța că se face pe nas aluatu’.

Am suflat io la sarmaua aia da’ stătea-nfiptă bine. Atunci am avut revelația. Bine, vă dați seama că urmează o tâmpenie, da?

Mă gândeam să mă duc cu sarmaua-n nas la un centru de testare covid. Eram curios să văz ce-mi iese. Io-te cum apărea o tulpină nou nouță, complet necunoscută de alfabetul grecesc, Sarmacron, varianta P+V.m. Adică varianta de porc și varză murată. Cred că puneam pe jar lumea medicală de apărea și varianta de vaccin cu ardei usturat și zeamă de varză.

Probabil că amenda de la DSP era destul de mare, așa că m-am râs în continuare da’ n-am părăsit locația.

Chiar m-am hlizit de ziua mondială a veseliei. Despre tata și AICI.

Să ne fie de râs – 10.02

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: