Dealer de flori, rog seriozitate – 12.03

Florile-s marfă de contrabandă în perioada asta. Cred că-s cotate și la bursă. Important e că am scăpat cu bine după basculanta de flori și aportul la PIB prin achiziția de dulcegării și medicamente pentru diabet. Acum ștergem lacrimile cardului și ne râdem.

Joi vă spuneam că am la muncă o gașcă de colegi faini și zglobii, AICI. Sunt și muncitori da’ când e vorba de glume, nu te vrei ținta lor, jur. Hai să vă zic ce le refulează mințile.

8 Martie ziua femeii, noi bărbații-n Defcon 1. Noi ăștia mai bătrâni cu ștate vechi la flori și ursuleți de pluș, ne-am organizat din timp. Am avut planuri bine stabilite, cumpărături făcute și ne-am băgat într-un colț să treacă.

Un coleg d-al meu mai tinerel și relativ proaspăt în firmă, s-a trezit ieri că-i 8 Martie și n-are flori. O să-i spunem dl. X. S-a dus la piață unde s-a așezat la o coadă de mașini, probabil pline de tinerei care au trăit sub o piatră și nici ei nu aveau flori. Meanwhile în sala de ședințe, alți doi colegi d-ai mei mai albi la tâmple stăteau la cafea. Să le spunem Ț și Ș. De menționat că ăștia doi știau că-i 8 Martie da-i durea-n spatele gării. Nu-s genu’ de adus flori, priviri tâmpe, bombonele etc.

Și cel mai important, se plictiseau.

Ș-Bă, ce mama dracu’ face X de nu mai ajunge la muncă?

Ț-Habar n-am, stai să-l sun. Alo, bre, ce-i cu tine? Nu servești muncă azi? E ziua femeii, nu a ta!

X-Plm… plm… și iar plm! Sunt la o coadă imensă, toată lumea e la flori!

Ț-N-aș fi crezut… cum, acum de 8 Martie? Pe bune? Auzi, termină cu văicăreala, mișcă-te la muncă, avem noi flori, are Ș mașina plină de zambile. Plină, mă rog, două lădițe da’ ne ajung la toți.

Prima dată n-a crezut cunoscând marfa, da’ s-a amăgit singur și a pus botu’ la ajutorul prețios dat de colegi. A fugit imediat din ambuteiaj cu direcția muncă.

În acest timp, eu cu gagicile mele proaspăt cadorisite cu bomboane, eram la intrare-n firmă la cafea. Ajunge X în parcare, îi sună p-ăia doi glumeți.

Ș- Du-te la mașină că-ți deschid portbagaju’.

Și l-a deschis… și nimic. Adică ceva a fost. O enumerare de zei, dumnezei și sfinți. A trecut săracu’ pe lângă gagicile mele de la cafea cu telefonul la ureche, pe mod vezi Doamne sunt într-un apel important, cu privirea-n pământ și a continuat cu plm-urile în sala de ședință.

După un timp m-am întâlnit cu el și aflasem că era în coadă, da’ înaintase și era pe un loc avansat. I-am zis că io-i legam p-ăia doi și îi plimbam prin toate birourile unde avem gagici. Mergeam cu un program artistic, o poezie, un cântecel, așa de cado de 8 Martie că flori canci.