Subcarpați Trail Run – 2022- Ediția a3a – 17.05
Hai să vă spun unde am dispărut luni de n-am postat nimic, de ce mă pot camufla într-un trib de indieni, adică-s cu pielea roșie de la soare, și de ce am o febră musculară dureros de șmecheră. Sâmbătă am participat la ediția a3a a Subcarpați Trail Run. AICI aveți peripețiile de anu’ trecut.
La mine-i simplu, e suficient să mă provoci la ceva constructiv, să organizezi ceva cu lume multă și de calitate că io mă bag. Dacă m-am descurcat onorabil anu’ trecut, Dana & Vali organizatorii evenimentului, m-au înfiat și pe 2022. Despre Subcarpați Trail Run v-am zis deja în articolul de anu’ trecut despre ce e vorba, click pe AICI-u’ de mai sus. Diferențele de anu’ ăsta au constat în faptu’ că piuituri.ro a avut logou’ pe bannerele competiției și pentru asta le mulțumesc mult organizatorilor, plus că am fost pomenit la lista cu cei implicați în mișcările de trupe, prin faptu’ că de data asta cunoșteam locul, știam cu ce se mănâncă evenimentu’ și n-am mai făcut blocaj neuronal la vederea numărului de participanți, adică vreau să zic că-s deja veteran, n-am mai stat cu șapca invers de m-am bronzat bicolor cu o semilună-n frunte, acum am stat fără șapcă și m-am ars pe tot capu’, promit că data viitoare o să-mi iau cremă cu protecție solară, d-aia pentru bebeluși. Poate cea mai importantă schimbare din punct de vedere competiție, e că s-au modificat puțin traseele și startul. N-au mai plecat pe rând, concurenții au plecat în grup și au trecut prin punctul meu și la plecare și la venire. Am fost agonia și extazul lor. Cam la doi Km de start, exact unde aveam eu cartierul general se despărțeau drumurile, plecau pe o parte și veneau pe alta, fix prin zona obiectivului meu. D-asta zic, la plecare jucam rolu’ de agonie pentru că mai aveau de alergat cât China, la venire eram pe post de extaz când le spuneam că mai au puțin și mai bifează cu brio o cursă.
La un moment dat a venit la mine cu cafea, să-i dea Dumnezeus sănătate, King Julien cu rol de bocitoare profesionistă. Io eram pe poze puternic și ea țipa la concurenți, „hai că se poate, mai e puțin, la sosire avem bere și striptease!”. Și când mâ gândesc că io-i momeam cu mici, bere și shaorma cu de toate. Pentru detaliile evenimentului Subcarpați Trail Run, AICI, că poate la anu’ am ocazia să vă imortalizez în fotografii. Apropo de fotografii, AICI sunt alea de la plecare și AICI îmi puteți admira „capodoperele” de la aproape sosire. Eu cred că am reușit să fac câte o fotografie tuturor participanților și dacă ai participat, te-ai văzut prin albume și vrei pozele fără marcaje și chiar forma brută pentru a o modifica cum vrea mușchiu’ tău, mă găsești pe facebook Cătălin Vlad, am o poză cu o armă-n mână, nu te speria, așa arăt eu, sau tot pe facebook la piuituri, sau direct aciulea pe blog. Doar să-mi spui care-i poza, o descarci și mi-o trimiți, eu îți trimit poza la rezoluție maximă și alea, alea.
Anu ăsta m-am bucurat să mă văz cu echipa fisheye.ro care-mi demonstrează prin artă fotografică liga-n care joc io, adică la pitici, prietenii munțomani și toată gașca faină de voluntari. Apropo, anu’ trecut am avut plăcerea să fiu într-o gașcă aleasă pe sprânceană. Atunci m-am împrietenit cu unchiul unuia din organizatori, unchiul lu’ Vali EchipMont. Noi fotografii și voluntarii de pe traseu, cam frecăm duda până vin concurenții și ne umplem timpu’ cu povești și bancuri. Ei bine, unchiu’ lu’ Vali mi-a promis o țuică. Chiar dacă a trecut aproape anu’ de când nu ne-am mai văzut, omu’ a ținut minte și… e bună tare… tare bună… e și tare și bună.
E mai simplu să vă arăt banneru’ Subcarpați Trail Run ca să vedeți cam câtă lume-i implicată-n eveniment, plus Centrul Educațional Ken-Dev Montessori și Grădinița cu Povești.
Noi voluntarii și fotografii, organizatorii, sponsorii, Primăria Cocorăștii Mislii, Jandarmeria, Poliția Locală și Salvarea, prezentatorul John de la Generația lui John, profa noastră șmecheră Lucianna Vieira da Conceicao care-ncălzește atmosfera și concurenții, nu am face nimic fără voi, participanții la Subcarpați Trail Run. Vă mulțumim pentru participare și sincere felicitări tuturor. Hai să vă arăt și câteva poze că poate nu ajungeți să le vedeți pe toate.
Le-am pus așa, să vedeți cum pot unii oameni să mai zâmbească după o grămadă de Km. alergați pe teren accidentat. Mă înclin cu admirație și respect.
Tre’ să vă mai zic ceva. La un moment dat m-am trezit în cadru cu doi concurenți nervoși tare. Cumva, nu știu cum, au încurcat traseul. Am înțeles supărarea, e normală. N-am spus că suntem perfecți, întotdeauna mai poți face ceva spre perfecționarea organizatorică. Eu pot să fac zece fotografii bune și să mai dau rateuri la una, mai ales la organizarea unei competiții de acest gen. E mult de muncă, totul este din pasiune și plăcere, este greu să găsești oameni care să te ajute, mă rog, nu disculp pe nimeni. Da’ vin cu o întrebarea. Dintre peste patru sute de participanți am înțeles că s-au pierdut trei concurenți, probabil doi din ei erau cei doi de care vă spuneam mai sus. Oare n-a fost o culpă comună? Adică ok, poate cineva nu a îndrumat bine, dar în momentul când te bagi în competiție, e bine să ai atenția la purtător. Este strict o părere proprie, nu reprezintă un comentariu al organizatorilor și oricum nimeni nu se bucură la așa ceva.
Una peste alta, am încheiat ediția a3a a Subcarpați Trail Run, vă urez baftă la viitoarele competiții și să ne vedem sănătoși la ediția cu numărul 4. Piuituri o să fie pregătit pentru amintiri foto.
P.S. Dănuța dragă, săru’ mâna pentru masă. Am avut haleală de mai stăteam două zile pe coclauri.
