Broccoli, de ce? – 05.06
Broccoli e o legumă ca un copăcel în miniatură. Zici că e un bonsai. Lăudat și recomandat de medicii nutriționiști, folosit ca ingredient la tot felu’ de sucuri naturale, apreciat de mari chefi înstelați Michelin, pentru mine e degeaba. Nu dați cu pietre că-i doar părerea mea proprie și nu sunt etalon culinar. De fapt sunt praf pe temă, ocupația mea compatibilă cu bucătăria e aia de mesean și cam atât. Da’ cum criticul stă la masă și nu la cratiță, exact asta mă califică să spun din toată inima, broccoli sucks! Nu cunosc o plantă comestibilă mai fără rost în viață ca asta. Cum a apărut și mai ales cum a aterizat în farfuriile noastre, habar n-am. Da’ nu găsesc io explicația științifică. Mai mult, o găsesc și p-aia religioasă.
Broccoli pentru credincioși
Dumnezeu a vrut să facă conopida. Apropo, nici conopida nu-i mai brează da’ parcă-i altceva. Și cum tocmai era la facerea pădurilor, a plantelor în general, a zis „hai să le fac ceva la oameni că ăștia se dezvoltă, inventează bucătăria și tre’ să aibă Ramsay Gordon motiv pentru a-njura”. A făcut broccoli și din greșeală, pentru că era cu pensula verde-n mână, l-a făcut verde. Problema e că a uitat să adauge un gust anume, un ceva să-i dea valoare. L-a gustat, S-a strâmbat și a făcut conopida. Special e albă, să nu fie confundată cu broccoli.
Știu că n-o să fiu pe placul BOR-ului, dar trebuie să recunoaștem că Dumnezeu a mai scăpat și rebuturi. Broccoli, cămila ca animal mijloc de locomoție, Vladimir Putin etc.
Broccoli pentru atei
Broccoli trebuia să stea cumințel la Dedeman pe raionul grădină, lângă tuia și alți arbuști ornamentali. Dar un deștept rupt de foame, probabil italian dacă judecăm după numele plantei și wikipedia, s-a gândit că poate are gust bun. Cum cunoaștem foarte bine că foamea-i cel mai bun bucătar și că i se aplecase de la pietricelele de pe drum, el a zis că-i foarte gustos și io-te așa, peste mulți ani, a dat posibilitatea oamenilor de știință să studieze problema și să găsească-n broccoli o tonă de chestii benefice pentru organism.
Broccoli pentru cei la dietă
Este exact ca meniul zilei de la orice restaurant. Nu te lasă să mori nici pe tine, nici restaurantul. Problema e că pe tine te chinuie gastronomic.
Din punctul meu de vedere, faptu’ că-i plin de glucide și săruri minerale nu-l califică în capitolul mâncare. P-astea le poți lua și din alte chestii muuuuult mai comestibile. Broccoli are o apucătură, este un hoț de gusturi. Gol și fiert, adică în afară de apă fierbinte nu interacționează cu altceva, n-are nici un gust. Zici că paști iarbă după ploaie. În schimb dacă-l sotezi cu puțin ulei, imediat prinde aroma uleiului. Pui și niște usturoi, i-ai dat un sens în viață. Cel mai bun iese dacă-l tragi la tigaie sau îl bagi la cuptor cu ceva carne. Nu contează cu ce-l combini, el fură gustul și atât. Și ca să vedeți că nu-s băiat rău și acord șanse egale tuturor, mai vin cu o teorie. Poate că nu i-am descoperit noi sensu’ (tot cred că ar arăta perfect ca arbust ornamental), el poate ceva da’ nu știm noi ce. A-ncercat cineva să-l pună la butoi și să-l treacă prin alambic? Nu vă gândiți la alcool, sunt ferm convins că și atunci o să fure gustu’ cazanului sau a mămăligii care se folosește la etanșări, da’ poate că se descoperă un combustibil bio pentru avioane care ieftinește cursele și pot să mă duc la sor-mea-n Texas ca să mănânc o friptană de vacă corespunzătoare. Rectific, o să mănânc toată vaca.
Așa că, spuneți-mi cum vreți, de la diletant la sclifosit, da’ broccoli nu, mulțumesc. Să nu uit, nici cu sparanghelu’ nu-s prieten, ăla-i și scump în draci de zici că-i adus de pe Arrakis.
În posibilitatea foarte puțin probabilă prin care blogul meu este accesat de minori, vin cu un mesaj. Dragi copii, nenea Cătălin e dus cu bidonu’ și afectat psihic de lipsa din viața lui a cartofului prăjit, apropo, e câh, a berii și a cocărțului (dabăl câh), și delirează. Voi să nu mă ascultați și să păpați toate vegetalele din farfurie, da?