Ce te faci când te faci mare? – 06.06
Puișor, ce vrei să te faci când te faci mare? Ring a bell? Era întrebarea care venea imediat după ciupiturile de obraji și exclamațiile de genu’ „vaaaaai ce băiaaaaat mareeeee!” și „ptiu, ptiu, ce seamănă cu vooooi, bucățică ruptă”, adică cu părinții că nu se făceau d-alea grele „vai ce seamănă cu vecinu’ de la doi”. E foarte interesant să faceți o comparație cu ce debitați pe tema asta în copilărie și ce faceți azi pentru salariu. Io, spre exemplu, mă vedeam cosmonaut. O tentativă chiar am avut să mă fac pilot, e primu’ pas către stele. Dar dacă nu mi-a plăcut în liceul militar și instituția respectivă avea gard prea mic pentru mine, am ratat șansa. Curios este că-s în gât după diving și la zece metri sub apă mă simt în mediul meu, adică total opus față de stele. Știu pe cineva, nu dăm nume, care se visa vânzătoare și a ajuns inginer. Culmea e că dacă astrele se poziționau prost și chiar ajungea vânzătoare, sigur vă spun că avea cel puțin trei clienți bătuți pe zi. Karma, astrele și norocul potențialelor victime, au făcut cumva să ne ducă pașii pe domenii de activitate în care ne pricepem cât de cât. Ați observat că n-am zis școala. Învățământu-n România pune bețe-n roate inclusiv profesorilor care fac și vor cu-ncăpățânare să facă treabă.
Da’ nu despre asta-i vorba. Am citit un articol recent, am văzut și filmu’, în care se povestea de un tâmpit care vrea să fie câine. AICI.Tipu-i japonez și credeam că nația asta super smart și super educată n-o să mă mai surprindă cu nimic după ăla care s-a însurat cu o hologramă. AICI aveți chestii ciudate, o analiză la preferințele PornHub în funcție de zona de pe glob. Bine, se poate și la alte case. Mai e ăla care care s-a căsătorit cu păpușa gonflabilă și tipa aia care s-a căsătorit cu ea. Dacă mijim ochii, facem un pas în spate și privim savant problema, vedem un numitor comun la toate exemplele astea. Toate au la bază o problemă de natură sexuală. Că-i de la o traumă, de la respingeri repetate de la sexul opus sau de la… respingeri repetate de la oameni cu sex, indiferent de natura lui, p-acolo trebuie umblat psihologic la cutia cu scufițe. Da’ la ăsta cu câinele, pardon, mă scuzați, mie-mi dă cu virgulă. Și virgula aia mare, la mine-n cap și-n mintea creață, se concretizează în dragostea individului față de cățelușa pudel a vecinului de la trei.
Dacă sursa dorinței arzătoare, rectific, a visului acum împlinit al individului, e o cățelușă din vecini, e grav frate. Mai ales că a băgat în visu’ ăsta contravaloare a două loganuri. Să nu-mi ziceți mie că a făcut chestia asta pentru minunata experiență de a face pipi la stâlp sau la copac. Asta putea s-o facă și-n calitate de biped, la costuri zero, mă rog, costuri minime dacă-l amenda poliția. Poate că-i place să fie mângâiat pe burtă sau să facă aport. Iar zic, pentru o sumă modică găsea o centuristă care-l freca… și nu numa’ pe burtă, el făcea aport cu banii. Doi iepuri dintr-un foc. În concluzie io zic așa: nenea ăsta cățel, e mai fascinant ca toți ceilalți la un loc. Și tocmai dilema cu „de ce vrei să te faci cățel?” este chestia care-l califică pe primu’ loc cu coroniță.
Vă spuneam că mă vedeam cosmonaut sau cel puțin pilot de vânătoare. Acum când m-am făcut mare și m-am maturizat, vreau să mă fac Darth Vader. Moamă ce furori aș face la ședințele de la muncă sau la alea de la asociația de locatari.
-Hâr, hâr (asta-i respirația)… trebuie să deratizăm în subsolul blocului, trebuie să eradicăm ultimele cuiburi ale rebeliunii!
Plus că-mi șade bine-n negru și masca mă face mai prietenos.