Proverbe aplicate pe drumuri de munte – 15.08
Proverbele noastre alea de cartier sunt izvorâte din experiențe și trăiri. Chiar dacă-s anumite proverbe care-ți dau cu virgulă, spre exemplu „Dacă tăceai, filosof rămâneai”, adică sunt persoane care poa’ să nu vorbească deloc toată viața că nu au fost, nu sunt nici măcar tangențiali cu conceptul de filozof și nici viitorul nu sună bine pentru ei că-i trădează inexistența sclipirii din privire, au totuși aplicabilitate reală. Da’ proverbe de genu’ „După ce că ești prost, te mai și caci în drum” parcă nu le-ai lua contextual și trebuie citit printre rânduri și descoperit chintesența din el. Despre asta vorbim azi.
Atenție urmează cuvinte cu puternic impact emoțional pentru cei cu hepatita A,B,C,Ș,Ț, dăunează grav la cam toate tipurile de hepatită. Englezu’ și celelalte foste colonii britanicii îi spun shit, francezu-i zice merde și neamțu’ scheisse. La noi la români îl găsim în mai multe forme scrise și pronunțate de la rahat, căcat, hăndel și până submarin, necuratu’ etc. Weekendu’ trecut mi-am făcut de cap pe la Corbii de Piatră, pe la festivalu’ StoneBird. După primele două seri de rockăială am dus toată gașca la Mănăstirea Corbii de Piatră pe care o recomand ca punct de vizitat dacă vă aflați prin zonă. Trebuiau exorcizați puțin mai ales că mai aveam o seară de concert. După vizita mănăstirii, printr-o laterală se fac niște trepte care te duc pe stâncă. Acolo, fix în potecă, am văzut punerea în scenă live a proverbului ăla de mai sus cu „După ce că ești prost, te mai și caci în drum”. Exact pe potecă să lăfăia un rahat. Cum mama dracu’ să faci așa ceva în condiții de proximitate cu pădurea, chiar n-a mai putut face zece pași pentru intimitate și nealterarea peisajului? Normal că am studiat cazu’ cu doi prieteni.
-Bă, e clar, aici l-a tăiat pe om. Asta nu-l scuză de prostie.
-Nu, ăsta nu-i rahat rapid și venit incognito. Ala e ca schema explodată de la IKEA. Ăsta-i încolăcit frumos de zici că stă la poză.
Ce am observat eu de m-a făcut să merg pe varianta cu rahatu’ eliberat conștient în potecă și neconstrâns de nimic a fost un muc de țigară lângă el. Adică mai lipsea un ziar sau o revistă Playboy și tabloul general se contura perfect în premeditarea actului. Un prost care nu bifase-n viață chestia asta, rezolvase problema. Prost e sigur, acum e cu rang de prost care s-a găinățat în drum. Și nu pe orice drum, pe o potecă turistică deasupra unui locaș de cult. Singura necunoscută care ne dădea cu zecimale era lipsa hârtiei igienice și a vegetației cu frunză lată ca înlocuitor bio. Deci prost magna cum laude și în plus jegos. Dar omu’ a demonstrat practic și concret că proverbele au aplicabilitate și demonstrație reale. Bine că nu m-am zbenguit prin el că la bafta mea cam așa se-ntâmplă.
Într-un articol viitor o să vă spui despre festivalul Stone Bird și locația în care am stat. Am de procesat cam un catralion de poze. Stați liniștiți, n-am poză cu rahatu’. Alte chestii de lehamite AICI.