Scoateți o foaie de hârtie! – 08.02
Nota autorului: fotografia are caracter comercial, e doar aducătoare de click-uri, are legături puține și șubrede cu prezentul articol și e pusă așeeeea… că-mi place tipa. Nici o legătură cu personalul didactic autohton. Mă rog… și noi avem frumuseți la catedră da’ nu cred că le vom vedea vreodată cu decolteu până la genunchi.
Mai plină de trăiri și emoții puternice ca răsfoitul catalogului de către profesor în căutarea de amețit jumătate mort de spaimă și cu lecția nebăgată-n hardu’ din căpăcică, era replica „scoateți o foaie de hârtie!” rostită pe ton autoritar și aducător de Apocalipsă. La răsfoit de catalog mai aveai o șansă. Io cu Vlad la numele clanului eram pe ultima foaie din catalog. Dacă se deschidea oriunde-n altă parte, la altă foaie, aveam șanse mari de scăpare. Dacă pica la a mea era nasol, aveam magnet nativ la dezastru. Și asta v-o spune unu’ care la un moment dat în negura timpului, prin școala generală am avut doi de unu pe același trimestru, la aceeași materie. La practică… ca să nu-i spun cum avea denumirea pe vremea aia că se interpretează. Exact, lucru manual.
Dar la „scoateți o foaie de hârtie” erai răstignit tu și toată clasa, mai puțin țestoșii și tocilarii cu probleme de comunicare. Pentru cei care se exprimau mai bine-n scris pe motiv de trac, bâlbâială sau nu mai știu ce, o foaie de hârtie pe care să-nșire epistole de cunoștințe era dar ceresc.
„Scoateți o foaie de hârtie” avea mai multe motive la bază. O foaie scoasă pentru că n-avea profu’ chef de oră și de elevi. Te lovea la-nceput de oră, subiectele erau accesibile și faptu’ că profa/profu’ n-avea chef de școală, cam ca mine tot timpu’, și vigilența lor era mai boantă și lăsa loc la copiat. Mai era o foaie de hârtie periodică și obligatorie, adică tezele de care nu scăpai da’ aveau avantajul că erau anunțate.
Cea mai nașpa „scoateți o foaie de hârtie” era după începerea orei, cam de pe la jumătatea orei, când se făcea la nervi. La nervii profesorului, normal. Ba că nu eram atenți, ba că eram prea proști pentru mileniul trecut, ceva-l agasa pe dascăl și se declanșa jihadu’. Subiectele erau dintre cele mai grele, vigilența la cote maxime, erai praf și prafu-n suspensie-n aer.
Zilele trecute mergeam cu niște prieteni la distracție. Din vorbă-n vorbă povesteau că o prietenă d-a lor profă nu mai suportă sistemul și tâmpeniile politically correct din el. Cică-n zilele noastre, profesorul a fost văduvit de „scoateți o foaie de hârtie” pe motiv că nu-i ok și traumatizează învățăcelu’. Adică poa’ să-l mai folosească da așeeeea, cu juma’ de gură și atenție, cu extemporal anunțat. Bă, mă lași! Le șifonezi emoțiile dacă-i iei pe nepregătite? I-auzi Franț! Păi măi oameni buni, nu se face așeeeea, „scoateți o foaie de hârtie” în afara însemnătății directe din momentul când se lansa, avea rol educativ și ne pregătea pentru viitor, ne-ntărea inima, ne forma psihic pentru scoaterea altor foi de hârtie, spre exemplu o factură contemporană la gaze scoasă din plicul ei. Cum mă să anunți? Păi nu mai are nici un farmec, e ca o carte polițistă la care-ți spune cineva cine-i criminalu’. și factura e oarecum anunțată, surpriza e în interior, ca la ouăle kinder.
Da’ am înțeles că au fost cazuri în care au venit părinții nervoși și reclamangii la profi pe motiv de molestat emoțional odoarele din dotare. Io-te așa ne uităm tradițiile. Io să fiu profesor aș face așa. Aș anunța extemporal în fiecare zi pentru că legea nu mă obligă să-l și dau, nu? Și las elevii să trăiască cu frica-n sân primele trei zile, apoi se mai eliberează de stres în următoarele două zile până la râsete și dureri de spatele gării vis-a-vis de materia mea după șapte, opt zile. Atunci când le e lumea mai dragă… pac, scoateți o foaie de hârtieeee! Muahahahaha!
Tot despre învățământ greșit AICI.