Alcoolu’ în combinații – 01.02
Știm de la televizor că dacă consumăm alcool până-n vârsta de 16 ani ne dăunează grav dezvoltării creierului. Din păcate pentru mulți dintre noi mesajele astea tv mobilizatoare au început să se difuzeze prea târziu. Știm de la mama că nu-i bine să bei ca porcu’ că te faci de cacao și-ți iei bătaie. P-asta o știam din timp și nu m-am conformat… nici bătaie n-am luat că mă ascundeam bine și mama credea că-s deocheat. Știm de la Poliția Circulație că alcoolu’ nu se pupă cu volanu’. Bine, sunt cazuri în care se pupă indirect. Adică alcoolu’ din capu’ tău se lovește pe bune de volan când insiști să te urci mangă la volan și te-nfigi într-un stâlp. Ce nu vă spune nimeni și vă spui io acu’ e că alcoolu’ nu merge nici la combinații. Nu, nu mă refer la combinațiile de alcooale între ele că p-asta o știm deja cât de tare doare, și nici la combinații experimente de laborator, mă refer la agățat gagici/gagii. Barmanița aia din Coyote Ugly știa ea secretu’ la chestia asta. Niciodată, da’ niciodată să nu te duci la agățat țăndări. Hai să vă spui.
Când eram tânăr fecior cu cosițe până-n brâu, pantaloni mulați și tricou cu mortăciuni… tricou cu mortăciuni am și acu’, cu restu’ elementelor stau mai prost, fratilii vostru nu rata nici un party de pe raza municipiului. Începeam miercurea și terminam luni dimineața. Îmi aduc aminte că-ntr-o zi m-a întrebat mama, aka Laleaua Neagră, cum le găsesc și sunt invitat la toate chefurile din lume. Mă bănuia că dau anunț la ziar. Și atenție, era telefoanelor mobile abia răsărea. Vestea de un bairam se dădea din gură-n gură ca Miorița. Era imposibil ca la un chef să nu obțin invitații pentru alte două. Dacă miercurea începeam ușor, așeeea de antrenament, joia era destinată chefurilor în IPG, actualul UPG (Universitatea de Petrol și Gaze), inclusiv la balurile bobocilor care nici acu’ nu-mi dau seama de ce mama dracu’ se organizau joia.
Într-o joi anno Domini nu mai știu care, împreună cu doi prieteni foarte buni am plecat la un bal al bobocilor. Da’ nu oricum, matrafoxați deja cu nu știu ce alcool. În locație am dat-o pe altele, ce am găsit și noi prin zonă, pe care le-am băut, vorba poetului. Și ne-am făcut cuci. Până vineri n-am mai mișcat… adică da, a fost crunt. Sâmbătă mă sună pe fix unu’ dintre prieteni care-și recuperase baza de date din căpăcică.
-Auzi mă, mergem sâmbătă la chef?
-La care chef că n-am nimic în agendă.
-Cum mă la care, la gagicile alea pe care le-am agățat la bal.
-Ciiiiine, ioooo?
-Mă-ta! Da, tu și cu noi. Toți am fost vretnici.
-Stai să vorbesc și cu „hălălalt”.
Vorbesc cu prietenu’ doi, și el știa ceva de tipese. Și mai știa de ora șapte seara într-o stație de autobuz. Atunci am pus de ședință să descoperim enigma. Și enigma era așa: aveam întâlnire cu trei gagici care cică se cunoșteau între ele, la șapte seara în stația de autobuz X. Acu’ vă spun sincer, din punctul meu de vedere aveam suficiente date ale problemei. Ce dacă nu știam cine-s gagicile, care era probabilitatea ca sâmbătă seara să-ntâlnim un grup de alte trei gagici într-o stație mărginașă de autobuz fix la șapte seara, exact, minime. Și dacă găseam altele, bafta noastră, le agățam și p-alea. Mai aveam o dilemă, care cum a cui e. Da’ nu ne-am stresat, speram să vină fiecare la masculu’ ei și rezolvam problema total.
Se face sâmbătă, se face șapte seara, hai la-ntâlnire. Logica mea a funcționat perfect. În stație trei gagici. Am uitat să vă spui, io-s de fabricație ’76, prietenii mei fix tot în anu’ ăla. Da’ se pare că-n iunie a fost secetă și n-am prea crescut, în schimb în februarie și-n mai când au ajuns ei pe pământ au fost inundații. Amândoi sunt pe la 2 metri fără câțiva mărunți. Și ne apropiem de tipese. Cum de mic am avut privire de vultur, deja o ochisem p-aia mai fezabilă.
-Băieți, stop a mea!
-Ce stop a ta mă, stai să vedem cum stă treaba. Apropo, tu nu vezi că-i număru’ nostru? Îți scuipă semințe-n pleată frățiuer.
Hait… așa era. Nu era aia că avea un cap peste mine. A doua care era așeeeea ș-așeeeea, acceptabilă oricum, tot peste mine pe axa OY. Ultima din gașcă, aia mică, plăpândă și speriată de bombe era tot ce putusem io să agăț la beție. Moaaaamă ce năpastă! Și trebuia să mai și mergem la un chef cu ele. Nu vă mai spun că și prietenii mei erau total nemulțumiți și chiar nu pricepeam de ce. Lu’ primu’ cu aia bunoacă nu-i convenea că nu știu ce accent avea fata, fițe-n capu’ lui, lu’ al doilea nu-i convenea că nu era cu aia bunoacă… și pe mine sălta tricou’ cu mortăciuni de la plâns cu sughițuri.
-Bă Cătală, nu-mi place a mea… da’ când mă uit la a ta mă cuprinde o liniște sufletească… Chiar am nimerit bine, se putea mai rău.
D-asta zic, nu te mucifica înainte de agățat că te trezești cu Golum. Apropo, mai am un prieten care chiar a trăit experiența. Mergi la chef treaz, vizionează oferta, pune ținta, te combini cât să vază fata că nu ești prost, ești haios și meriți încercat, că o să se prindă ea că ești și bețiv asta-i altă poveste și oricum o să fie și ea destul de aburită cât să-ți acorde credite. Da te trezești dimineața cu ce trebuie lângă tine și nu faci infarct.