Sunetist – riscurile meseriei – 06.03
Fiecare meserie are riscu’ ei și cărțulia aia de prevenții pentru care semnezi lunar să nu-ți iei amendă de la ITM. Știm clar că spre exemplu’ un alpinist poa’ să cadă-n cap de la zece metri, că pufulețaru’ riscă arsuri când scoate pufuleții din cuptor (da, exact, habar n-am cum se fac pufuleții da’ am gugălit și io-te AICI), mineru’ din mina de uraniu o să-și descopere un ou în plus la inventar, da’ sunt și meserii pentru care habar n-ai ce să le predai la normele de protecția muncii. Pentru popă probabil că-i trebuie stingător d-ăla auto sub sutană că de Paști poa’ să-i dea foc o babă mai pătimașă, un colebil în buzunar că pe la pomeni se mănâncă bine și alte riscuri nu prea văz. Un dirijor de orchestră tre’ să fie atent să nu-și bage bagheta-n ochi și eventual să nu fie prea pătimaș în dirijat, să se dea prea-n spate și să cadă de pe scenă. Și ajung la oaia noastră, ce trebuie să facă un sunetist pentru protecția muncii. Păi hai să vedem.
În primul rând tre’ să o lase ușor cu băuturica pe lângă sculele de mii de euro alimentate electric. Nu de alta da’ dacă-și scapă berea pe mixer și e d-ăla de se-nvârte după soare, cea mai bună șansă a lui e să moară electrocutat. E mai simplu și mai nedureros față de ce-i face proprietarul mixerului și, după caz, cei trei mii de oameni care au plătit biletu’ la acel concert și care nu mai au parte de el. Și cam atât, altceva nu-mi vine-n minte. Poate doar posibilitatea de a se umple de hemoroizi de la statu’ pe scaun. Oare așa e? Stați că vă spui la ce te bagi dacă te faci sunetist.
Îl mai știți pe prietenu’ ăla cu sexuț cu animăluț? AICI E sunetist și habitatul lui natural e printre butoane… multe butoane. Hai să vedeți cât de primejdioasă-i viața de sunetist.
Sunetist VS interlopi
Acu’ mulți ani era sunetist la o formație faimoasă care cânta pe mulți bani. Și a avut o cântare undeva lângă Craiova, într-o localitate d-aia de samurai în care la nașterea fiecărui băiat primea din partea casei o sabie. Numa’ d-ăia iuți la mânie și full de bani. Hai că se cântă primu’ set, se intră-n pauză, al meu ștergea la butoane și pregătea setările pentru partea a 2 a. Nimic complicat, asta face un sunetist. În timpu’ ăsta ăla de dădea petrecerea a considerat că ce idee bună ar fi să dea țeapă formației și să nu le dea banii pe prestație. Formația s-a prins de figură și a plecat. Problema e că l-a uitat p-ăsta al meu la scenă… și toate sculele. După o pauză care deja se prelungea cam mult a venit vestitorul dezastrului. Mai precis o sticlă de Jack aruncată din public și-nfiptă într-una din boxe. Asta a fost doar preludiu la hărmălaia iscată. Al meu înconjurat de spartanii care-i propuneau variante de tranșat și-mpachetare la pungi de diferite gramaje, cât să-i intre-n frigideru’ mamei lui. La un moment dat a venit unu’ la el, i-a pus nouă, zece mii de euro de euro-n mână să aducă formația de unde știe pentru că se face de baftă că și-a scos socrii la masă și el are un nume înfiorător cu rezonanță penală de protejat și se uită ăia la el ca la ultimu’ lache flaușat. Într-un final lucrurile s-au aranjat, formația și-a primit banii, cântarea s-a ținut, al meu a ajuns acasă cu toate organele în inventar complet. Da’ mi-a spus că și-a cam văzut sfârșitu’.
Sunetist VS pensionară la mare cu cortu’
Într-o vară prin Mamaia Nord când încă nu apăruseră toți zgârie norii și p-acolo se mergea cu cortu’, al meu a fost contractat de niște unii pentru un festival, trei zile non stop de bunți bunți. De vineri până duminică inclusiv, s-au perindat pe scenă numa’ DJ-ei și stroboscoape de dădeai în epilepsie. Muzica la maxim să se auză din Năvodari și până-n Vama Veche. Pe la ora trei din noapte sunetistu’ la butoane ajusta chestii. La un moment dat se simte bătut pe umăr. Se-ntoarce și își ia o palmă de i-a amestecat ideile-n căpăcică. O tanti pe la 50-60 de ani, ochi injectați, privire de nebun scăpat de la mititica, în capot tradițional și spumițe la guriță.
-Io am venit în vacanță, îmi tremură salteaua-n cort, terminați acum!
-Păi… io… nu…
-Acum terminați! Stai așa că vă aranjez!
Și pleacă. Asta n-a fost rău. Rău a fost că s-a-ntors. Și s-a întors înarmată cu un bidon de cola cu dop găurit din care făcea splici, splici cu apă amenințător spre mixer.
-Vă dau foc! Vă curentez pe toți! Vă scurtcircuitez echipamentele! Bărbată-miu e cu găleata, caută o pompă.
Habar n-am de ce căuta ăla pompă de apă când avea oferta imensă a Mării Negre din proximitatea celor maxim zece pași până la primul val. Și panică frate. Instinctiv a acoperit toate echipamentele cu huse și folii de plastic. Când avea de butonat se băga cu capu’ sub husă ca sub sutana popii la spovedanie. Nici nu le-a mai dat jos de frică să nu se-ntoarcă nebuna.
Vedeți, nu-i chiar așa simplu să te faci sunetist. A… da, cred că ăștia încep să și asurzească după cinci zeci de ani.