Scoția part.2: chestii de băgat la cap – 06.04

Scoția part.2: chestii de băgat la cap – 06.04

Scoția part.2: chestii de băgat la cap - 06.04

Să continuăm cu sfaturi prețioase pentru un eventual descălecat în Scoția care-i musai de făcut în viață. AICI aveți prima parte.

DRUMURI, BANI, PAPA ȘI CAZĂRI

În Scoția se conduce pe partea cealaltă, știu că știți da’ am zis să menționez. Io mi-am revăzut viața de fo două ori când adormeam în mașină, mă trezeam brusc și vedeam un TIR pe contrasens. Mă rog, el nu era pe contrasens da’ așa-l vedeam io. E o senzație fooooarte tâmpită da’ cum se rezolvă marea masă a problemelor în Scoția, exact, trece cu o dușcă de cocârț. Senzația că dă TIR-u’ peste tine persistă da’ nu te mai interesează. Atenție la bani. Scoțienii au lire scoțiene care sunt ca lirele englezești numa’ că sunt scoțiene. Sunt bune, cumperi chestii da’ să nu te-ntorci cu ele-n România că nu le schimbă nimeni, le pui în clasor și te-ai ales cu suveniruri scumpe în funcție de valoarea lor.

Cazările nu-s chiar ieftine da’ sunt șmechere. Am stat în locații de la apartament de bloc și până la casă veche și cu valoare istorică. Toate curate cu tot ce ai de trebuință și n-are rost să vă luați prosoape d-acasă că vă ocupă locu-n bagaj de pomană. Ce n-am găsit în nici o locație și acu’ mă refer strict la case, n-am găsit grătar. Se pare că au renunțat la mici și ceafă pregătite-n aer liber datorită ploii.

Haleala-i bună și prețurile cam la fel peste tot. Un mizilic înainte de masă e pe la cinci lire și felu’ principal de pe la 11 la 15 lire în funcție de ce alegi. Au și carne de vită care e ceva mai scumpă da’ vă spune vratilii vostru care trăiește-n simbioză cu vaca texană că nu-i chiar ce trebuie și mai bine alegi altceva. Meniurile prin cârciumi sunt simpliste, nu-ți dau Pagini Aurii să te pierzi printre file, maxim cinci mizilicuri, patru supe, cinci sau șase feluri principale și două, trei chestii dulci. Dacă te aprovizionezi de la market pentru de dimineață cât să ai și de două sandwich-uri pentru prânz, te țin până pe la un 6PM ca să mergi la cârciumă. Două persoane, undeva pe la 40-50 de lire fără cocârț sau bere.

OILE

Cum ne-a zis Daea să alegem oaia și pe noi ne-a durut la bașcheți de el, ei bine, scoțienii stau foarte bine la capitolu’ ăsta. În pat n-aveam oi că-n rest slavă zeilor. Și totuși nu le regăseam prin meniuri la restaurante. Într-o dimineață ies la cafea. Eram pe insula Skye fix în proximitatea unui vârf muntos plin de puncte albe. Am zis că-i zăpadă da’ zăpada se mișca. Deci nu era zăpadă și m-am prins că-s oi. Cine mama dracu-și ia pioletu’, cordelina și echipamentu’ de alpinist să alerge după oi ca să le mulgă? Răspuns corect, nimeni. Ăștia nu mulg oile sau dacă o fac, au ferme pentru asta. 90% din oile scoțiene își văd de viața lor pe creste și dealuri, vin doar la tuns și behăie „fredooooom!” ca Mel Gibson în Braveheart. Apropo, să nu-i întrebați pe scoțieni cine le mulge oile că-i oripilați.

PILEALA ÎN SCOȚIA

Au de toate pentru toți ficații, berea-i bună da’ nu pot să zic că-i mă-sa, cocârțu-i fruncea. Și pentru că l-am tot pomenit o să vă spun cum se bea. Noi românii ne punem cu suta de grame cel puțin și musai cu gheață. În afară de faptu’ că ne rupem creierii mare lucru nu realizăm. Și ei la fel numa’ că-și rup creierii cu stil și fiță. Se comandă la 30 de mililitri. Bagi botu-n el, iei o guriță mică cât să-ți simți viitoarele găuri din stomac grație gastritei în desfășurare. După asta, pui peste cocârț o linguriță de apă plată tot la temperatura camerei și atunci să bei. Curcubeu pe ceru’ gurii! Toate aromele se bulucesc pe bolta palatină, simți fumul de sub alambic, e o explozie de gusturi. Faci diferența dintre anumite sticle de cocârț și distileriile care i-au dat viață. Sub nici o formă să nu ceri gheață și dacă vrei să-ți iei bătaie, cere o cola. Un cocârț bun îl găsești în magazine pe la 35-40 de lire, 27 la promoție. Ce-i sub suma asta e d-ăla „adio mamă”, adică merge și ăla da’ după ce te amețești cu d-ăla bunu’ și nu mai contează ce bei, poa’ să fie și lavă, petrosin sau combustibil de rachetă.

FOTO & VIDEO

Vorba unui clasic în viață… adică un prieten d-al meu participant la invazia Scoției, „asta-i o țară făcută pentru fotografii”… și fix așa e. Aparatul meu a făcut plici din ziua doi de Scoția și mi-am redescoperit telefonul. Așa că recomand aparat foto, alt aparat foto în caz că se bulește primu’, telefon cu memorie cât China, power bank să-ncarci telefonul și e suficient. Dacă dispui de dronă, chestii, socoteli, n-o uita acasă că o să te oftici. Io-te exemplu AICI. Film făcut de un prieten maestru-n d-astea.

Va urma… episodu’ cu  detalii despre traseul urmat, obiective și faze haioase

Scoția part.2: chestii de băgat la cap – 06.04

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top