Povești de adormit copiii – 12.06

Povești de adormit copiii – 12.06

Povești de adormit copiii - 12.06

Măi copii, voi aveți insomnii? Nu?! Ce bine! Da?! Și io! Măi copii… ăștia cu „DA”, și cum faceți să scăpați de ele? Sau de somnu’ ăla full de griji, ăla de-ți funcționează neuronu’ toată noaptea ca un prost și-n mintea lui crede că ce n-a reușit să rezolve toată ziua, rezolvă noaptea-n somn… sau noaptea ca hoții… știți voi. Și nu mă refer la insomniile mele clasice pe Lună plină când mă fac vampir sau cre’ că le am de la zodie că-s patronat de Lună și cică-s lunatic, zic de alea care vin ca proastele fără motiv că tu oricum ești rupt în gură de obosit de te-ai culca și-n apă și cu toate astea nu poți.

Îmi povestea un prieten că se băga la somn cu tot felu’ de probleme existențiale și astea se transpuneau în coșmaruri de cacao, asta după ce-l țineau cu ochii beliți în tavan juma’ de noapte. Dimineața se trezea ca tăvălit de tren și fără chef de viață. Cică atunci când se bagă la nani face apel la imaginație și-și droghează creieru’ cu chestii miștoace. Amintirea unui cocârț bun pe care-l pune într-un peisaj luxuriant, undeva pe un mal cu nisip auriu la o mare limpede, lângă el stă tolănită Angeli… nevastă-sa, chestii d-astea să viseze frumos. Dimineața se trezește zen, vesel și cu voie bună… preț de câteva secunde că după aia-l lovește sărăcia și îi strigă cardu „băăă, deșteptareaaaa! treci la muncă că-s cel mai prost cont din bancă!”. Da’ secundele alea-s prețioase. Mai o cafea după și mai prelungește puțin trecerea de la extaz la agonie, mai un mic dejun… important că-i startul bun. Cel puțin doarme bine.

Până acu’ io mă legănam. Asta a funcționat până pe la patru zeci de ani. Acu’ nu mai merge. Mai era metoda clasică cu oile. Io am o problemă mare, pierd din ele și asta mă agită și mai tare. Pierd din oi măi copii și mă apuc iar de inventariat. La un moment dat le personalizasem. Maricica era aia albă cu moț negru, Demelza era cu păru’ cel mai cârlionțat, Mița era curva turmei, asta era total previzibilă, o găseam între berbeci, și tot așa. Mă trezeam dimineața… impropriu spus mă trezeam, mă ridicam din pat mai pregătit ca ministru’ Daea de puteam să-mi depun cerere de accesare fonduri europene pentru deschiderea unei afaceri în domeniu.

La mine mergea și aia cu televizoru’ deschis. Indiferent la ce mă uitam, că era ceva interesant sau ceva de umplutură de grilă de programe, în maxim cinci minute dormeam cu băluță consistentă. Îmi aduc aminte de un meci pe care-l voiam văzut, Liverpool cu nu mai știu cine. Am deschis tv-u’, m-am băgat în pat și-n minutu’ trei am ațipit. M-am trezit pe la minutu’ 11 și era deja 1-0 pentru ăilalți. Am înjurat, am belit ochii ca să adorm pe la minutu’ 16. Pe la minutu’ 23 m-am trezit și era 2-1 pentru Liverpool. Comentatorii tot ziceau că ce meci grozav, acel meci pe care dacă nu-l vezi ești cel mai Lache flaușat. Am înjurat iar și am adormit. Dimineața am văzut că se terminase cu un scor d-ăsta de 5-3 ca să mor de oftică.

Am mai avut o perioadă chiar cu povești de adormit copiii. Io-te colea tot despre somn și despre povești de copii AICI. Problema e că a funcționat și nu mai funcționează. Dacă mă pun pe Scufița Roșie spre exemplu, în loc să adorm îmi iese o chestie-n care devin personaj principal, anchetez cazu’, amprente, CSI, FBI, draci, laci de ecranizări horror. Tot n-adorm, tot cu ochi de vampir mă trezesc și obosit rupt.

Cocârțu’ a funcționat excelent la mine. Problema e că-s obosit, mă pun pe cocârț și mie-mi dă aripi. Atunci se duce dracu’ somnu’, pot lejer să invadez o țară mai mică cu armată mai aurolacă, pot să fac ferestre la Marele Zid Chinezesc sau să mut piramidele mai spre deșert. Normal că la un moment dat sunt cuc, problema e că momentu’ ăla dat e spre dimineață când în teorie tre’ să mă trezesc. Adică să-mi iasă metoda trebuie să mă pun pe băut dimineața pe răcoare când ajung la muncă ca să pot să adorm seara și chestia asta nu prea merge. Șefu’, ISU și ITM-u’ zic că nu se face așa.

Deci măi copii, aveți mă o metodă care merită-ncercată și care să nu implice droguri, chestii ilegale sau un ciocan la tărtăcuță?

Povești de adormit copiii – 12.06

3 thoughts on “Povești de adormit copiii – 12.06”

  1. 30 de ani am fost insomniaca, nu ma deranja prea tare insa pe la 40 au inceput starile alea asa … ma trezeam cica dar parca eram lovita de tren.
    Am descoperit o doctora cu doctorat care mi-a dat pastilute magice si de la care dorm cu baluțe si nici nu ma rasucesc, imi ia vreo 10 minute sa ma dezmortesc dar ma simt ca noua,
    Te pot ajuta oricand, dar iti cam trebuie 4, 5 zile de concediu pentru ca s-ar putea sa fii un pic chiaun dimineata…
    Iti spune cineva care a folosit inainte tot ce era posibil … vorba ta neuronul nu si nu…
    Acum sunt alt om…
    Medicatia e doar pentru somn…

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top