Dark side of the Moon – 09.06
Dark side, adică partea aia nevăzută a unui eveniment, aia pe care spectatoru’ n-o vede. Dark side e zona din care se controlează un reflector și ca o ironie, reflectoru’ nu e interesat de ea. Dark side-ul care-i plin de oameni faini, de sunetiști, luminiști, recuziteri, oameni care se ocupă de promovare, voluntari, mamele noastre adoptive care fac curat după noi, oameni care-i completează pe colegii instrumentiști și care comandă acel reflector să-i pună pe aceștia în valoarea pe care o merită. Cineva mă-ntreba dacă-s în stare să scriu un articol serios și zdravăn la cap. Tocmai sunt în pericol să-mi iasă. Acest articol este despre ei, despre colegii mei. Și dacă stau să mă gândesc la replica aia corporatistă cu „la serviciu suntem ca o famile”, realizez că la noi chiar se aplică. Petrecem majoritatea timpului împreună, ne certăm și ne scoatem ochii din te miri ce, ne râdem, mâncăm împreună și am colegi căsătoriți care au copii, deci pot spune că asigurăm și perpetuarea speciei cu urmași cu pedigree în cultură. Tocmai ziceam că-mi iese un articol serios, am încredere-n mine că o s-o iau pe arătură… io-te că deja am început.
Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești a mai bifat un succes. Aseară pe 8 Iunie a avut loc un spectacol fusion, o inspirație etno cu bază și conținut simfonic îmbinate cu elemente rock, cu un cor de voci angelice și completat de soliști extraordinari. Legenda populară „Meșterul Manole” a fost preluată de Victor Cârcu, cel care a creat libretul pentru acest spectacol, în timp ce partitura muzicală poartă semnătura lui Josef Ioji Kappl. Orchestra nostră simfonică s-a aliniat sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare și trioul extraordinar compus din chitara electrică Nicu Patoi, chitara bass a lui Josef Ioji Kappl și percuția asigurată de Cristi Rațiu care a întregit partitura muzicală a spectacolului. Fabrica de voci Eduard Dinu & CO… r a importat trei piese principale, Tenorul Liviu Iftene, soprana Cristina Vasilache și naratorul George Liviu Frîncu și a șlefuit perfect conținutul orchestral. A fost un spectacol pe cinste și-s tare mândru că am fost o rotiță în această mașinărie creatoare de frumos.
AICI găsiți pozele făcute de mine, pozele mai puțin oficiale, acele poze care vă arată dark side of the Moon. O să-mi vedeți colegii în diverse ipostaze și chiar dacă vă par liniștiți și relaxați, în timpul concertelor sunt într-un fel de Defcon 5. Dacă ceva merge prost, trebuie rezolvat în timpi comparabili cu Formula 1 și cu discreție totală cât să nu afecteze spectacolul și să sesizeze publicul. Pentru un spectacol de o oră și jumătate e nevoie de o idee, se-mbină cu inspirația, se pun cap la cap partituri, se fac repetiții, se-ncepe montajul scenei cu două, trei zile înainte unde se-mbină munca fizică cu tehnică, electronică și mulți neuroni arși, plus tensiunea de „dacă ne pică tehnic ceva” din timpul show-ului și toate astea sunt făcute de colegii mei. Ați spune că la aplauze ne relaxăm. Da, atunci chiar ne relaxăm pentru că totul a fost ok. Da’ totodată ne pregătim să demontăm scena. Când publicul este acasă și discută despre experiența trăită, noi avem ultima parte de-ncheiat. În funcție de mărimea reprezentației poate dura de la câteva ore, la două, trei zile. Și p-asta o fac omușorii din dark side, acei oameni pe care nu-i vedeți și la care de cele mai multe ori nici nu vă gândiți.
D-asta-i despre ei acest articol. Sunt oameni faini, nebuni de legat pe a locuri, da’ fac o gașcă extraordinar de productivă și rezolvă câteodată niște chestii de-ți stă mintea-n loc. Avem noi un îngeraș al nostru care-i ocupat mai tot timpu’ și ne scoate din toate situațiile grele. Sunt oameni simplii, diferiți, da’ dedicați și asta se vede în succesul măsurat în aplauzele de final. O parte sunt ale lor… ale noastre.
Cortina a picat, privim spre viitor, urmăriți pagina de facebook a Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești că vara-i tânără.
Și vorba versului… dacă v-au plăcut bufonii, mai poftiți și-n altă seară. MULȚUMIM PUBLIC DRAG PENTRU SUSȚINERE.
AICI o chestie de anu’ trecut ușor tangențială cu munca… mai mult să vedeți cam cât de tare suntem duși cu bidonu’.