Fițe de artist – 31.10
Sunt bine, n-am dispărut, numa’ că am fost cu treabă pe la Ploiești Jazz Festival și d-asta n-am mai apucat să vă spui chestii. Sunt bine, totul ok, cu restanțe la somn, da’ cu treaba bine făcută… zic io. Mă rog, întotdeauna e loc de mai bine. Fix din zona asta-i articolu’ de azi. Dau din casă faze ca să vă cruciți și să vă dea neuronii eroare.
Artistu’ e ăla care te-ncântă cu ce prestează el. Există artist ok, fără fițe și figuri geometrice-n scufiță, da-i și reversu’ medaliei, adică acel artist care sare cu niște pretenții de-ți vine să-l trimiți să concerteze-n mă-sa care l-a făcut, cu poartă de intrare aia pe care o știm toți. Cel mai grav e atunci când nu ești mare fan al actului artistic al acelui artist da’ tre’ să-i faci pe plac că ăsta-i job-u’. Spre exemplu dacă aș organiza un concert Iron Maiden și mi-ar cere dom’ Bruce Dickinson lapte de matcă, bucuros m-ați vedea cu găletușă și scăunel la muls de mătci. Și nu oricum, cu mănuși chirurgicale, broboadă, șorț și zâmbet pe mocuță. Da’ dacă-mi cere cineva care nu-mi zice foarte multe pe cultura mea muzicală, normal că mă uit urât și-i găsesc nod în papură.
Eram în birou și colega mea de la departamentul fiță de artist primește un mail. Una din trupele prestatoare de servicii muzicale trimisese o listă cu chestii pe care noi trebuia să le pregătim. Că prosoape albe, asta-m înțeles și văz normalitatea. Omu’ prestează, transpiră, e clar că e nevoie că doar n-o să-l las să inunde scena. Am adus prosoape albe la care nici nu s-a uitat. A vrut șampanie nu știu din ce soi, am avut pentru că, nu-i așa, ospitalitatea românească-i recunoscută la nivel internațional și doar nu-i terfeleam noi reputația. Ultima cerere ne-a dat cu virgulă. Nu că era de nerealizat, pentru că nu era întreagă la căpuț. Artistu’ a solicitat bomboane gumate Haribo. Exact, ursuleți d-ăia gumați. Colegii mei s-au oferit să-i aducă un urs pe bune că la noi în Ploiești s-a făcut anu’ ăsta.
Alt artist a solicitat pe scenă un scaun de bar. Am sunat la o berărie la care avem noi pile și știam că au scaune de bar. Aveau din belșug și de două feluri, cu spătar sau fără spătar. Trimis poze la artist, ales d-alea fără spătar daaaaaar, atenție, să fie fix de 72 cm. Nu de 70, de 72 de cm. Și cum toți știm că ăia doi cm. contează, am luat și io ce am găsit și să mă scuture de praf domnu’ artist cu figurile lui. În timpul concertului nici n-a băgat scaunu-n seamă. Io afară mă uitam pe un TV la transmisia live și-mi ziceam în gând „folosește-n pana mea scaunu’ ăla că intru peste tine și ți-l dau în cap”. Aproape de final l-a folosit.
Stăteam afară la un pahar de fum cu colegu’ sunetist muuuuult mai experimentat pe tema asta. Omu-i tare pe felie și cu experiență de ani făcută-n festivaluri mari. Îmi povestea de o mega șmecheră artistă de talie mega galactică care la un concert în România a cerut 8200 de petale de trandafir roșu. Mai mult, a trimis un sol care s-a pus pe inventariat petale de trandafir. Acu’ io m-am blocat puțin și nu mă prindeam ce vrea să facă asta, dulceață, parfum bulgăresc sau să cânte. Și de ce 8200 și nu 8000 sau 10000, așa avea rețeta? Cu 8200? Ei bine, tot prietenu’ sunetist m-a lămurit și io vă lămuresc pe voi că poate ați mai citit prin presă de cereri d-astea ciudate ale artiștilor.
Ei bine, e o chestie psihologico-profesională. Ai ajuns mare sculă de basculă în industria muzicală, ai muzicieni de top pe lângă tine și nu poți cânta pe instrumente pentru copii de la Jumbo. Ai nevoie de spuma lu’ Fender și caimac de Marshall. Plus jde’ mii de căbluțe, mixere, trixere, morți, răniți și puf din blană de panda. Toate chestiile astea ca să le verifici îți ia o grămadă de timp. Așa că verifici esențialu’ și cererea aia cu bubiță la căpuț, în cazu’ de față petalele de trandafir. Dacă-s toate petalele la inventar, ăsta-i semn bun, organizatoru’ a fost docil, s-a ocupat de toate și n-ai surprize neplăcute. E clar că organizatoru’ ți-a umplut frigideru’ de carne și mama ta sughite, da’ important e că s-a ocupat de-ți merge show-u’ ceas elvețian. Recunosc că nu m-am gândit la asta… da’ vorba unui coleg, dacă vine artistu’ și e mulțumit că are 8200 de petale de trandafir exact cum a solicitat da’ canci scenă pentru că toată echipa tehnică a stat în lanu’ de trandafiri cu „mă iubește, nu mă iubește” ca să-i facă pe plac nebunului, cre’ că nu-i ok, nu?
Alte chestii AICI.