Ce să faci dacă n-ai gaze – 09.11

N-ai gaze, e simplu. Recomand fasolea, varza cu prune și apă… glumesc, nu de gaze d-alea zic, dacă n-ai contor de gaze ce să faci, la asta mă refer. Imediat după dispariție dinozaurilor și apariția primei raze de speranță a inteligenței la om, pe mine nu m-a afectat pentru că m-am băgat la un credit ipotecar ca să-mi iau peșteră. Mai mult o scorbură… are trei încăperi da-s mai mici. Pe vremea aia bafta mea a fost că prietena mea tocmai ce devenise fosta prietenă, actuala nevastă și participa financiar la biru’ către bancă și la menținerea mea în viață. Mai pe scurt, la salariul meu mai punea ea niște bănuți ca să achităm rata lunară și-mi punea haleală pe masă că io n-aveam din ce.

Proaspăt posesor de apartament am fost vizionaru’ blocului. Am fost primu’ cu ușă metalică de eram privit cu pizmă. Am fost primu’ din bloc cu termopane când termopanele erau trecute la lux alături de croaziere, bijuterii și mașini de fiță. Am fost nevoit că aveam niște geamuri din lemn mâncat de carii de toată frumusețea. Îmi aduc aminte că un geam îl aveam bătut în cuie pentru că orice ușă o-nchideam, deschidea geamu’ ăla. Nici acu’ nu-mi explic fenomenu’ și ce curenți se formau. Așa că l-am bătut în cuie. Am fost primu’ cu centrală termică din bloc și aciulea am vrut să ajung. Apropo de blocu’ meu, AICI e un articol interesant.

Ca să-ți pui centrală mai ai de făcut niște pași înainte, adică separația de gaze care-i cu cântec mai ales dacă n-ai bani. Mă rog, tanjă mare, fac rost de bani, împart la doi lucrarea că s-a mai băgat un vecin prieten, hai pe ele și pe mama lor. Găsesc firmă autorizată, firma prestează și lucrarea-i gata. Acum încep problemele.

Nu mai știu care-s legile-n prezent, da’ atunci era cam așa:  după lucrare trebuia să vie un dom’ inginer să o verifice. Nici o problemă doar că era un singur dom’ inginer pe toate lucrările de gaze de pe toată planeta. Adică stăteai cam două lunițe să-l vezi la ochi. Bafta mea cu firma prestatoare care-l cunoștea pe dom’ ing. și ăsta a venit după trei zile. Dom’ inginer o zis că-i bine, o semnat, acu’ tre’ să aștept contoristu’, adică nenea care-mi punea contoru’ care pornea gazu’. În punctul ăsta pilele s-au terminat și mă aștepta o perioadă de așteptare de două până la patru luni. Aia e, vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă.

După o săptămână din timpu’ de așteptare luat cu executare, într-o dimineață stăteam la o cafea la firma la care dădeam cu sapa. Lângă mine un coleg cu aceleași îndeletniciri. La un moment dat văz o mogâldeață că moșmondea ceva la cotoru’ de gaze aflat într-o cutie regulamentară la intrarea pe proprietate. Și-l aud pe colegu’ meu…

-Io-te la nea’ Rădulescu, încă n-a ieșit la pensie.

-Care nea’ Rădulescu? Nenea ăla d-acolo?

-Da, omu-i legendă la gaze.

-Îl cunoști?!

-Nu, da’ știu că-l cheamă Rădulescu și e de la gaze.

Și atunci mi-am zis că-i momentu’ meu de glorie. Am țâșnit către nea’ Rădulescu cu pas sprințar.

-Nea’ Rădulescuuuuuu!? Nu-mi vine să cred! Bre, mata ești?!

Bietu’ om s-a oprit din mojmondeală, și-a mijit ochii și cu o expresie mirată a dat din cap afirmativ.

-Ce mai faci bre? Nu te-am mai văzut de când eram mic.

Se uita la mine ca picat din stele.

-Nu mă mai cunoști, este? Normal, cre’ că eram în școala generală când m-ai cunoscut.

-Da… posibil… aaaa

-Băiatu’ lu’ Vlad sunt, a lu’ Fane! Ce plăcere să te văz! Toate bune? Copii-s bine?

Omu’ habar n-avea despre ce vorbesc, nu știa de tata da’ bafta mea că avea copii pe care-i jucasem la cacealma.

-Aaaaaa… gata, te știu!

Știa pe dracu’ ghem da’ nici n-ar fi recunoscut că-i cu alzheimeru’ la purtător.

-Ce mare te-ai făcut! Tăticu-i bine?

-Daaaaa, pensionar de câțiva ani. Hai să-ți dau o cafea.

Nea’ Rădulescule, al meu ești! Stai că-ți dau ș-o cafea, până la sfârșit mă-nfiezi. Colegul meu era cu ochii beliți de uimire și făcea din gură ca peștele.

Și l-am sucit, l-am zăpăcit de cap, până-n final când am dat decisiva.

-Auzi bre, ce noroc pe mine să te-ntâlnesc. Am și io instalația de gaze gata, toate semnăturile, numa’ contor n-am. Ai pe cineva care mă poate ajuta rapid… nu degeaba.

-Normal mă tată, viu io da’ nu pot azi. Mâine-i bine?

-Să-ți dea Dumnezeulică sănătate, e perfect.

I-am dat adresă, număr de ordine și de dosar, a doua zi aveam contoru’ montat. Colegu’ meu a zis că-s de competența anumitei instituții localizate în Voila- Prahova, vecinu’ meu ăla cu care eram asociat la țeava de gaze care și el aștepta contoru’, mi-a zis că-s dracu’ gol.

Habar n-am dacă mai trăiește nea’ Rădulescu, acu’ sigur e pensionar, da’ chiar un super om că s-a pus cu un tâmpițel ca mine.

După nouă ani, într-o zi ajung acasă și-mi zice fosta prietenă, actuala nevastă:

-Vezi că tre’ să facem revizia la gaze, a trecut un domn în vârstă și a lăsat o hârtie. A zis că te știe de mic și că-l cunoștea pe nea’ Tătelu’. Ai număr de telefon pe ea. Să-l suni că rezolvă rapid.

Ce să faci dacă n-ai gaze – 09.11