Cargo Clasic – povestea – 21.02
Io-s cu Cargo… am fost de tânăr fecior, sunt și așa rămân. E trupa mea de căpătâi din muzica rock românească. Îmi plac multe trupe da’ Cargo-i Cargo. Și-mi doream să-i cunosc de nu vă spui. Că Universu’ a zis „hai mă să-l ajutăm p-ăsta micu’ că prea se vaită”, că pur și simplu s-a-ntâmplat, io-te povestea.
Acu’ niște ani când eram paralel și echidistant cu conceptu’ de organizare a unui concert… bine… eram paralel și echidistant cu orice concept de organizare a orice, nu contează ce, mă duc la un concert Cargo într-un club mic. Spun mic, că e mic da’ de mare angajament. Adică Ionuț Cârja de la clape avea juma’ din ele la mine pe masă și Alin Achim flutura grifu’ de la bass pe la capu’ meu. Da’ a fost al dracu’ de fain. Mno, buuuun…
Înainte de cântare Alin m-a-ntrebat dacă poa’ să-și lase berea pe masa mea. Io când am văzut că se dădea terminată, m-am dus ș-am mai luat una d-am înlocut-o p-aia goală. Alin a văzut și mi-a zis că după cântare dă el o bericioaică. Și a dat el, am dat și io, am discutat chestii, a mai dat el, am mai zis io ceva, am mai dat io, până a venit fosta mea prietenă, actuala nevastă să mă ia acasă. Am rămas cu amintire faină și din când în când mai schimbam cu Alin muzici pe mess. Apropo, voi nu știți da’ el are niște proiecte personale de mi-a căzut plomba, nu intru-n detalii că nu-i treaba mea, nu știu cât le vrea de publice.
Dăm pagina și io-te la fratilii vostru cum ajunge organizator de concertuțe la Rock Cafe Ploiești. Azi puțin, mâine puțin, am învățat ba una, ba alta și mi-am promis că dacă nu organizez un Cargo la Ploiești sunt cel mai prost din curtea școlii. Și calculește, împătrățilește situația, spațiul locativ, scena, draci, laci și-l sun pe Alin cu hai să facem treabă că am mintea-nfierbântată. Atunci am vorbit prima dată cu Cosmin Nicoară, manageru’ trupei. L-am sunat că vorba aia, aveam pilă. I-am povestit ce vreau să fac, că suntem vai steaua noastră și omu’ mi-a dat mură-n gură cum se face și pe ieftineală. Numa’ că l-am făcut pe dracu ghem pentru că acolo era o mare problemă cu vecinii și ne-ngropau cu amenzi că-i muzica prea tare și să pui Cargo să cânte la matineu sau în surdină, chiar nu se face așeeea… nu ne batem joc. Am tras proiectu’ pe linie moartă într-un fișier din căpăcică. Mergem mai departe.
Ajunge Cătulică roackeru-n Filarmonica Paul Constantinescu și-ntâlnește trei chestii șmechere, muzica simfonică, o gașcă faină și pe șefu’ lui care are „prostu’ obicei” să-și asculte subalternii. Imediat mi-a intrat pe neuron cum că ar suna foarte bine un Cargo simfonic la Ploiești. Și la un moment de discuții amicale, mi-am expus gărgăunii din cap și mi-a explicat lumea cu patalamale grele-n muzică că e destul de greuț, că tre’ un dirijor care să facă partituri, chestii socoteli și sanscrita veche pentru creierașii mei bătuți de soartă. Io nu m-am lăsat și deja mă gândeam deja la un dirijor tânăr care să se pună la mintea mea, apropo, e exact dirijoru’ corului Filarmonicii, Eduard Dinu, pe care-l corupeam eu cumva să facă chestiile alea care din punctul meu de vedere lucrează la NASA. N-a fost nevoie, stați că vă spui.
Țop mai apare o oportunitate. Un festival de trei zile la care nu aveam acoperită ziua de sâmbătă, aia din mijloc. Șefu-mi spune să sun la Cargo. N-a terminat propoziția că io sunasem. Atunci am fost la un pas să-mi iasă și astrele, Universu’ și cu mama Omida au spus un NU hotărât. Atunci chiar m-am amărât puțin. Da’ m-am ridicat, m-am scuturat de praf și mi-am zis că n-a fost să fie și când o să fie, o să fie mă-sa.
Acu’ doi ani, tot pe la discuții amicale o expun și p-aia cu Cargo simfonic. Și șefu-mi zice „sună și hai să vedem că e interesant”. Și-l sun pe Alin. Auzi bro, ce zici tu sau cum îți sună un Cargo simfonic. Ce credeți că-mi zice, citez: exact acu’ o săptămână am avut primul proiect pe genu’ ăsta, n-am crezut că o să fie cine știe ce, da’ a fost GENIAL. Vorbește cu Cosmin și vezi ce-ți iese. Am încheiat citatu’. Să mor, am făcut plici de ciudă. N-am avut io multe idei strălucite-n viață și acu’ când am, constat că le-a pus în aplicare alții. Asta e, mergem mai departe. Până anu’ trecut când…
Anu’ trecut mi-a sunat telefonu’, era Cosmin, omu’ care le știe și le face pe toate.
-Auzi, văd că ție nu-ți iese la Ploiești, da’ nu vrei tu la București? Am Sala Palatului pe 4 martie la anu’, hai cu orchestra și coru’ de la Ploiești să facem o chestie faină.
-Da, da, de trei ori DA! Nu respira, nu lăsa telefonu’ din mână, te sun înapoi.
Am intrat peste șefu’, nici nu mai știu cu cine era-n birou, expun repede problema și a zis tot un DA din inimă. Am resunat, am stabilit ședințe, ne-am pus într-o direcție toți și așa a apărut CARGO – CLASIC. Deci…
… DOAMNELOR, DOMNIȘOARELOR ȘI DOMNILOR, pe 4 martie, exact între Mărțișor și Ziua Femeii, la Sala Palatului, am onoarea și plăcerea să vă indic un concert complex, un viitor reper în viața mea, CARGO – Clasic. Adi, Tavi, Alin, Ionuț și David, partea de rock pur, corul condus de Eduard Dinu și orchestra simfonică a Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești conduși de bagheta maestrului Marius Hristescu, partea de simfonic, tehnicii înfrățiți ai trupei Cargo și ai Filarmonicii Ploiești, partea de cabluri, microfoane, chestii trestii, vă invită la un concert de excepție.
Mulțam fain Cosmin că te-ai gândit la mine, puteai să alegi altă filarmonică. Mulțam fain Vlad Mateescu că mă lași să mai am câte o d-asta personală și vezi frumusețea din ea. Mulțam fain Sever că mă ajuți, te rog să te joci frumos la butoane cu Alex, sunet man de la Cargo. Mulțam fain Edi și la tot coru’ tău frumos. Mulțam fain colegilor din orchestră care s-au înscris la acest proiect, mă înclin. Mulțumesc mult colegilor mei tehnici că mă suportă și mă susțin.
Să fieeee ROOOOCK… da’ mai așeeeea… pe fundal simfonic.
Cine n-a luat mărțișor și e ideiless pentru 8 Martie, AICI bilete și n-o să dați greș, promit. Vă aștept în visu’ meu.
Tot despre Cargo, AICI.
P.S. pentru Edi și Cosmin. Edi, mă primești și pe mine-n cor? Cosmin, mă lași să mă bag în cor? N-am voce da’ fac playback să nu stric feng shuiu’ ca să mă bată Adi.