Minune, să mor io! – 13.05
Să vă spui despre o minune petrecută acu’ de Paștele ăsta. Am petrecut, am traumatizat „oo”, ne-am îndopat cu chestiile culinare specifice sărbătorii până am dat p-afară, hai să ne și plimbăm puțin că-n mintea noastră ajutăm digestia să-și facă treaba cu tona de mâncare. Cum în ziua 1 de Paște tot creștinu’ bântuie prin țintirim cu lumânări pe la cei adormiți, io am ales a doua zi de sărbătoare că poate-i mai liber și nu stau la coadă ca pe DN1. Și am avut dreptate, trafic light pe aleile cimitirului.
Mi-am făcut treaba pe la mamaie, tataie, mama 1, mama 2, tata 1, hai spre casă cu escală la unu’ din mall-urile ploieștene. Vă spuneam acu’ ceva vreme că-s un fel de Sarah Jessica Parker de Românica, varianta cu cuc. Și dacă-n context e vorba de mall, mă activez ca o pițipoancă silicono-botoxată. Spânzur și omor banii de eclipsez cele două războaie mondiale, Inchiziție și pe Jack Spintecărețu’. O particularitate o reprezintă șoșoneii. Pur și simplu nu mă pot abține să nu-mi cumpăr tropotei. D-aci probleme existențiale cu fosta mea prietenă, actuala nevastă. Nu s-a ajuns la Defcon 5 cu „dacă-ți mai iei încălțări pleci la mă-ta!”, da’ nici mult nu mai am. Problema e că mama s-o dus, tocmai ce am scris mai sus că m-am dus la mormântu’ ei cu lumânare, deci sună rău de tot. Noroc cu mama adoptivă, deci am un’ să mă duc dacă e…
Buuuun, deci mă opresc la un mall să nimic… așeeeea… ca la muzeu. Fosta mea prietenă-mi zice că vrea să intre la nu știu ce magazin după o cremuță. Mno bine, io mă uit p-aciulea. Și intru-n primu’ magazin sportiv. Nu vă pot explica… e o minune, io simt chemarea. Dacă e o pereche de șoșoni care-mi plac pur și simplu mă atrag, mă strigă telepatic… e ceva ireal.
Am intrat și mă opresc direct la o pereche de pantofi sport, firma aia cu nume de țară leader de piață în fabricarea cocainei. Nu-i spui numele că nu-i fac reclamă moca, suficient că-mi dau juma’ de salariu lunar pe ea. Ce să vă spui… mi-au aplaudat ochii, a fost dragoste la prima vedere. Hai că poate n-au număru’ meu. Am luat la plesneală o pereche că poate nu-mi vin și nu intru-n păcat. Aiurea-n tramvai, mă mințeam singur, am luat fix mărimea 44 și veneau ca turnați. Nici nu știu când am ajuns la casă ș-am plătit. Nu aveam o muscă pe căciulă, era ditamai drona.
Fug la mașină, arunc cutia-n mașină și hai să compun o poveste, un scenariu de cum am o altă pereche de adidași, o vrăjeală care să nu implice costurile reale și să conțină cuvintele „moca” și „donație”. Doamne fă o minune și dă-mi poveste-n căpuț că parcă m-aș vrea-n viață și la Paștele următor. Și tring, minune… asta e, MINUNE!
Vă dați seama cam cum m-am mișcat. Adică intrat, văzut, plăcut, probat, plătit și pitit în mașină. Fosta mea prietenă încă nu ieșise de la cremuța aia. Ne-ntâlnim la un moment dat și am început să am monologu’ ăla cu „de Crăciun, fii mai bun”, acum într-o nouă prezentare cu de Paște, bla, bla. Și că ce-mi plac sărbătorile că-i lumea mai tolerantă, violența casnică se reduce drastic, d-astea pe care le credeam și io.
Hai să intrăm și la un alt magazin de șoșoni. Fosta mea prietenă, actuala nevastă, pune ochii pe niște adidășuți albi. Io am început cu „ce frumoși, ce aer tineresc și-ți vin ca turnați”. Hai că-i ia. Am aruncat cu cardu-n fantă de la distanță, exact ca o steluță ninja. Vânzătoru’ cu d-alea „recomand și crema albă care face șoșonu’ ca nou”. Normaaaaal că vreau, dă-mi trei! Pentru dragostea vieții mele, pentru misteriosu’ meu amor ce-i mai bun, banu’ nu contează! Nevastă-mea cu privire mirată, suspicioso-bănuitoare de ceva nu-i în regulă-n Univers.
-Vezi, iepurașu’ a aflat că ai fost cuminte și s-a implicat.
-Mda… văd… tu n-ai fost… nu ți-a adus nimic… da’ o să se revanșeze.
-Stai liniștită, bucuria ta mi-e suficientă. Și cine știe… poate apare o minune.
Și ajung la mașină, o deschid și-ncep.
-Minune! Doamne-ți mulțumesc! Io-te ce am în portbagaj! Exact adidășuții mult visați! Minune!
Minunea a durat o fracțiune de secundă până mi-a zburat o palmă după ceafă. Oricum, a meritat să-ncerc. Bine că am păpat mult perioada asta și rezist fără mâncare caldă o săptămână.