Eu /el VS Eu /ea – 11.01
În mine trăiesc doi lupi. Unu-i alb și bun și bla, bla. Celălalt e dracu’ gol și face numa’ rele și bla, bla. Nu bre, io nu-s așa profund da’ în afară de Gigi Duru’, ăla military style mai spre rock pe care-l vedeți prin poze, în mine mai trăiesc așeeea, două puncte: bețivu’ satului, un copil tâmpițel și o pițipoancă ahtiată după shopping. Despre asta vorbim azi și vă spui două povești.
Eu /el
Decembrie 2023 pe final. Scăpasem de muncă, colindele nu le mai auzeam. M-am pus pe pileală din 24 și m-am tot dus până spre 2024. Seara de 27… poate 29… dracu’ mai știe… într-o seară mă-ndreptam îngândurat spre o cârciumă cu fosta mea prietenă, actuala nevastă. Aveam probleme existențiale de pus la punct și necunoscutele mă bântuiau. Suspansul și faptul că n-am toate datele problemei mă secătuiau și-mi brăzdau gândurile cu scenarii apocaliptice. Pășeam grăbit și totuși cu o șovăială de frică de necunoscut. Gândeam și aproape că-mi asurzeam ființa cu-ntrebarea „o mai avea Andrei la The Fable cocârțu’ ăla scoțian afumat?”. În timpu’ ăsta, fosta mea prietenă, actuala nevastă…
-Auzi, ce zici, pentru Revelion să fac niște salată de boeuf? Totuși… nu putem să trăim numa’ din grătare, tre’ și altceva. Ce zici?
-Mda…
Eu la mine-n cap. -Și parcă ar merge și o bere de stins… da’ poate că exagerez și sărbătorile nu-s gata. Oare mă duce ficatu’?
-Mă gândeam să fac și o prăjitură. Am găsit io o rețetă pe net cu o chestie în două straturi de cremă și blat pufos. Cred că o să-mi iasă… am esență de…(a fost o-nșiruire de ingrediente, scuze… n-am reținut nimic și cred că fo două nici n-am auzit de ele). Și dacă nu iese, asta e, o arunc. Ce zici, să fac?
-Da…
Tot eu, tot la mine-n cap – Oare am suficient cocârț de Revelion? Dacă rămân fără pe coclaurii ăia (apropo, nu știam sigur unde mă duc, știa gașca în care am încredere totală… să revenim).De unde pana mea îmi iau io cocârț de Revelion dacă rămân în pană? Cu ce o fi zis că face prăjitura aia? Cu cocârț!? Io nu-i dau din stocu’ meu, să-și ia!
-Tre’ să ne gândim și la ceva garnituri pe lângă friptanele alea… să facem un balans gastronomic. Ce zici, cartofi copți? Că prăjiți n-ai să vezi! Ceva legume?
-Da…
-Ești culmea! Tu chiar nu vorbești! Io mă agit aici și tu da, mda, monosilabice cu durere la bașcheți! N-ai și tu o idee!?
Mayday, mayday! Tre’ să zic ceva că-mi iau un pumn în mufă.
-Aș avea o idee…
-Siguuuur, acum avem idei! Nu mai suntem mulțumiți cu ce meniu propun eu! Avem pretenții!
-?????
Eu /ea, adică pițipoanca aia cu shoppingăreala
Decembrie 2023 pe final. Seara cu gașca de la muncă. Ne-am mucificat până la nu știu ce oră din noapte. Dimineața trebuia să merg cu un prieten la cumpărăturile pentru Revelion. Io uitasem sau eram în faza de negare. M-am trezit pe la un 11 și văz un mesaj de la prieten că el s-a pornit. L-am sunat, m-am scuzat, l-am rugat să mă accepte așa 50% funcțional și a rămas să ne vedem la un market. El deja luase carnea după o coadă ca la moaștele lu’ Sf. Parscheva și mai avea de mers nu știu unde. I-am zis că-i perfect, io merg pe jos până la magazin în speranța că o să devin mai funcțional, și ne vedem acolo.
Cu tot cu oprire la o cafea, tot am ajuns primu’ pentru că-n Ploiești se stătea-n trafic și el era cu mașina. Io pe jos pentru că-mi mirosea a alcool și fotografia din buletin. Și ajung la market unde-i și un centruț comercial. Ce să fac așa al nimănui prin parcare, hai să intru-n magazinu’ C& și încă o literă. Și ghici, așa chior cum eram am găsit un tricou cu Maiden la promoție pe care, ghici… exact, l-am luat. Am ieșit de la ăia și chiar lângă ei alt magazin, ceva cu fashion. Tre’ să intru și la ei că altfel se supără. Aciulea o gecuță neagră mărimea M, frumușică de-mi aplaudau ochii. O probez, surpriză, ca turnată fără chestii groase pe dedesubt. Lângă ea aceeași gecuță de un verde ciudat și sumbru, mărimea L. O probez, ca turnată cu chestii groase pe dedesubt. Ambele la promo și frumoaseeee… moamă ce frumoase. Le-am luat. La casa de marcat un coș cu șosete. Prin ele, un set de șosete cu Star Wars. Normal că le-am luat cu toate că știam că o să suport consecințele. Am două catralioane de șosete și mă și gândeam cum o să scap nebătut cu gecuțe și tricou, și-mi iau bătaie de la două perechi de șosete. La casa de marcat…
-Bună ziua… deci… două geci și… aaaaa, v-ați calificat la promoție, șosetele-s gratis!
-Să trăiască neamu’ tău! Hai că o să apuc Revelionu’!
Nu a înțeles tanti aia ce a vrut să zică autoru’.
Mă-ntâlnesc cu prietenu’ meu, facem cumpărăturile și hai la mine să băgăm carnea la rece.
-Hai sus la o cafea.
-Parcă n-aș urca că mai am chestii de făcut.
-Ba urci bro că altfel mă iei la tine acasă! Ce, nu-ți ajunge o nevastă?!
Am scăpat că am intrat cu bonu’ la vedere, să se vază că șosetele au fost moca.
Despre revelioane și ce mâncăm în ele, AICI.