Domnu’ Dan, mă scuzaț… – 01.10
Io nu-s recunoscut prin capacitatea mea de a observa chestii. Singura dată când am văzut că fosta mea prietenă, actuala nevastă, a fost la coafor și a umblat la look, a fost atunci când și-a făcut șuvițe cu toate culorile. Adică n-aveai cum să nu observi… și Stevie Wonder vedea. Io-s genu’ de persoană pe care o saluți în trafic cu un flash mic sau un claxon ușor și te-njură. Pur și simplu nu te văz.
Îmi aduc aminte de o-ntâmplare de acu’ câțiva ani cu o prietenă/colegă de munca de atunci. Îmi zice-ntr-o zi „Atenție mare, mă duc la coafor să mă alea, alea. Să nu dea dracii să nu observi mâine dimineață și să-ncepi cu laudele că ne supărăm”. Am repetat tot drumu’ spre casă să nu uit. A doua zi, cum a apărut la muncă am început cu „pfoa! moamăăă! ce prezență, ce look inspirat… fată, ești cu zece ani mai tânără… ce vorbesc, cu două zeci! Dacă bagi pe goagăl cea mai sexy din parcare, direct poza ta o afișează”. Și surpriză, în loc să dea din coadă fericită, mă privea cu ură de nu pricepeam ce am greșit. Și am priceput când mi-a zis „bine că ești tu deștept, a răcit coafeza și nu mi-a făcut nimic”.
Acu’ ceva timp mă duc cu altă prietenă/colegă de munca de acu’ la București s-o vază un doctor de oase c-o durea un umăr. Ea e puțin mai mare ca mine, adică da, are aproape 25 de ani, 24 și șapte luni, și așa-i de la o vârstă… vârsta asta, te mai dor oasele. Nea’ doftoru’ d-ăsta poleit cu aur și căutat de toată țara.
Ajungem acolo, pe ea o preia un nene asistent, vine și dom’ doftor, toată lumea în cabinet. Io pe hol pe un scăunel lipit de peretele din fața cabinetului. Mă gândeam la Lună, la încălzirea globală și mă concentram pe un joc cu biluțe că nu mă joc cu ale mele-n public.
La un moment dat, din zona recepției clinicii unde munceau de zor două recepționiste cu două asistente și încercau să răspundă la veșnica-ntrebare „fată, ce dracu’ mai gătim azi?„, se aude un murmur orgasmic pe patru voci, „Domnuuuu’ Dan…” și cu suspin în final. Mă uit și văz un nene trecut de prima și a doua tinerețe, da’ bine omu’, adică domnu’ Dan. Probabil client cu ștate vechi pe la clinica de moaște și cunoscut printre reprezentantele personalului feminin din clinică. Chiar îmi spuneam că asta vreau, când mă fac mare mă fac domnu’ Dan. La vârsta asta să lași damezele-n suspine, e ceva.
Domnu’ Dan a trecut pe lângă mine, m-a salutat, am salutat și s-a așezat lângă mine. Se uita-n biluțele mele fără să mă deranjeze cu ceva.
După câteva minute se deschide ușa cabinetului și apare colega mea cu mimica aia de au oscioarele mele și ce grea e bătrânețea. Bă da’ a fost o fracțiune de secundă pentru că imediat a trecut la un zâmbet total de ziceai că s-a făcut bine instant. Și o aud…
-Oooooo, ce plăcereeeee! Ce onoareeeee! Care-i probabilitatea să merg la doctor și să-ntâlnesc un idol!
Bă al dracu’ domnu’ Dan ăsta! Ce pana mea a făcut de lasă gagicile uzi pe unde trece!? Și las biluțele să-l văz mai bine. Atunci m-am prins, lângă mine era Dan Bittman. Am zâmbit și i-am zis…
-Scuze… acu’ v-am văzut…
-Erați concentrat pe joc
Dovadă că s-a mirat că n-a avut efect asupra mea. Bine… nici nu mă mai dau în vânt după Holograf de la „Banii vorbesc” încoa’. A intrat omu-n cabinet, io am intrat la prelucrat de colegă.
-Atenție mare, mă duc să-mi facă o infiltrație-n umăr, să nu-l lași să plece pe domnu’ Dan. Musai tre’ să-mi faci o poză cu el!
-Da bre… ce să-ți zic, îl leg de scaun până apari tu siliconată la oase și cu uleiu’ schimbat.
Ea a intrat într-un fel de sală de tratamente, io afară la o țigară. La nici un minut apare domnu’ Dan să plece-n treburile lui. A mea la gresat.
-Nu vă supărați, permiteți o poză?
-Sigur!
-Nu pentru mine, pentru colega. Cum ea nu-i disponibilă… o să ne-nrămeze p-amândoi.
După zece minute apare și colega. Păru’ despletit, cu un look wilde, nici nu ziceai că am adus-o cu probleme de oase.
-Unde-i Dan!? N-a ieșit?!
-Ba da… te-a așteptat, a suspinat… și a plecat. Soarta v-a despărțit iar da’ stai liniștită, dacă vă e scris să fiți împreună, sigur o să vă mai întâlniți pe la un diabetolog, un cardiolog… un d-ăștia…
M-a-n jurat cu patos… și se pricepe de minune.