Chestie de alegeri – 29.11
Am avut alegeri. Ce, credeați c-ați scăpat? V-am lăsat să vă bălăcăriți, io am blocat lume pe facebook, m-am și distrat pe la anumite postări, mno acu’ tre’ să vă spui. Deci am avut alegeri pentru el jefe de Românica, care pe mine personal m-au prins total nepregătit, cam ca pe autorități când ninge-n ianuarie. Io nu degeaba-s ploieștean, mă jur, tot cu Nenea Iancu-n gândire și celebra „hâc… io cu cine votez?”. Mă uitam prin candidații din pole position și nu-mi scula nici unu’ degetele cu care să pui ștampila.
Ziua de alegeri m-a prins la Predeal după o ședință nocturnă cu tema „Efectele alcoolului – Dureri, organe afectate și imaginea pixelată”. Adică sâmbătă am descălecat în Predeal și acolo am încălecat pe cocârț până pe la un trei din creierii nopții. Atenție mare, am fost cu trenu’… e de povestit și asta.
Dimineața pe la un zece, afară soare frumos pe o zăpadă șmecheră, era păcat să nu ies la plimbare mai ales că aveam de frecat duda două ceasuri pân’ la trenu’ de-ntoarcere. În drum spre gară am trecut pe lângă Primăria Predeal. Exact, sediu central la „Alegeri 2024 Predeal – episodu’ 1”. Cum nu se-nghesuia lumea la alegeri și pentru că secția mea de votare d-acasă e undeva după un domino de blocuri de mă pierd io p-acolo, i-am zis fostei mele prietene, actuala nevastă, „păpuke, mergem la vot!”.
Am intrat, m-am legitimat și iote-mă-n cabina de vot cu ștampila-n mână și privirea pierdută. Acu-i acu’, cu cine votez că nu-s gâdilat la căpăcică de nici un candidat. În cazul de față am o rețetă excelentă care a funcționat la toate alegerile de până acu’. Când ai un preferat e simplu, pui ștampila și game over. Când nu-ți inspiră nimeni chestii bune și ai alegeri fără super-eroi, deschizi buletinu’ și te uiți după cel mai prost din curtea școlii. La figurat vorbesc acu’. Poate omu-i deștept da’ n-a auzit lumea de el că n-a avut bani de campanie, e ori independent, ori are un partid cam cât o scară de bloc, un cineva care va obține 0,00000001% voturi și alea ești tu… adică un Cenușăreasa candidaților. Asta funcționează și pe viitoru’ de după alegeri. Adică am ales ceva, cevau’ ăla a ieșit și l-a făcut pe dracu’ ghem de m-am ofticat că l-am votat. Așa-i simplu, îi înjuri p-ăia care l-au ales p-ăla care câștigă și face rahatu’ praf.
Mă gândeam să votez cu Geoană. E independent, știe engleză și nu se afișează cu traducător prin vizite, a fost pe la NATO și cel mai important, n-o să câștige. Buuun, deci mă uit pe buletin și-mi pică privirea tulbure pe Călin Georgescu. Moamăăăă, bogățieeeee! Ăsta are un atu-n plus față de Geoană, n-am auzit de el. E perfect! O fracțiune de secundă a lipsit să fac un rahat pe varză de rămâneam marcat pe viață și umblam prin lume cu o pungă pe cap. Fracțiunea de secundă în care am văzut-o pe… o tanti. Nu dăm nume că nu-i frumos. Nu bre, nu Lasconi, altă tanti.
Acu’ ceva vreme eram cu Vicii la probe de sunet pentru o cântare. După probe hai să ne retragem că mai aveam o grămadă până-ncepeam concertu’. Lângă mașina mea era parcată o dubă colantată cu o tipesă sexy. Vă jur… mi-am revăzut profesoara de chimie din clasa a8a. Profesoara aia cu ochelari, cu fuste mulate și cămașă descheiată până-n prag de vis erotic. Profa aia la care visam toți elevii din categoria cuci. Cu Alex vocalu’ Vicii ne-am făcut și poză cu ea. Mă rog, cu ea… adică cu mașina colantată. Doamna candida la funcția supremă-n stat.
Exact în fracțiunea aia de secundă am votat-o pe profa și mi-am îndepărtat ștampila de pe Georgescu. Am ieșit din cabina de vot ș-am fumat o țigară satisfăcut și cu zâmbet pe mocuță. Seara am văzut rezultatele și mi-a picat fața. Am căutat pe net cine-i… La alegerile viitoare încerc tot cu o femeie… Nu pot cu celălalt c-am auzit că e împotriva minorităților sexuale și nu vreau să-l supăr, rămân la femei.
AICI o chestie despre perioada comunistă de care mi-am adus aminte involuntar… nu știu de ce…