Cum agăți un chitarist – 21.11
Din start vă spui că imaginea n-are nici o legătură cu articolu’. E pusă să completeze titlu’ care are legătură cu articolu’, da’ ea are doar rol pur comercial, se completează cu titlu-ntr-un gând perversel la voi în căpăcică, adică credeți că e vorba de agățat gagica din poză, dați click de curioși și io fac trafic pe blog. Da’ acu’ dacă tot sunteți aici, hai să vă spui cum am agățat io un chitarist. Iar vă gândiți la pornoșaguri… Nu, nu l-am agâțat să-l iau acasă, aveam nevoie-n Vicii de un chitarist.
Vă spuneam io că-s manager de trupă rock, Vicii pe numele din buletinu’ dat de OSIM. Și eram în pană de chitarist, pe stânga cum te uiți la scenă. Mă-ntâlnesc cu băieții pe motiv de ședință-ntemeiată. Pe ordinea de zi un singur punct, de unde dracu’ scoatem un chitarist. Organizat cum mă știți, cu un ușor iz de birocrat, scot o foaie de hârtie să notez variantele pe care le avem.
– Bă lume, io știu așa, două puncte. Hendrix da s-o dus, Mustaine da’ am auzit despre el că-i cam recalcitrant, cică a făcut ceva probleme prin Metallica acu’ niște vreme, Slash și el băiat bun da’ cu probleme, Van Halen da’ are concerte prin raiu’ chitariștilor și el… pana mea, mai ziceți și voi că sunteți din breaslă.
– Shumu! El e soluția! Da’ sigur nu vine.
Asta au spus-o toți în cor de mă gândeam s-o dăm pe gospel că le-a ieșit. Da’ cine-i chitaristu’ Shumu și cum dăm de el. Simplu, aveau băieții număru’ de telefon că mai cântase cu ei când era mai mic. Hai să-l sunăm.
– Salut Shumu, io-s Cătulică, hai să vezi ce proiectu’ vieții am în cap. Bla, bla și cu bla, bla, premii Grammy-n pana mea, șa la, la,la,la…
Am uitat să vă spui, io cu negocierile-s vai steluța mea aia mică și aurolacă. Io de la negocieri plec în cucu’ gol, da’ cu un sentiment de-mplinire… dacă nu-i iarnă și nu bate vântu’. Shumu foarte diplomat, că n-are timp, că are alte idei, că nu știu ce, pe scurt, lasă-mă să-mi fie dor că n-o să-mi fie. Am mai avut noi două variante pe listă care n-au răspuns la telefon, da’ pentru mine era clar că varianta unu-i câștigătoare.
Asta e, hai să trecem peste și să vedem cum ne scoatem. Problema era că aveam trei cântări arvunite și n-aveam formația de atac completă. Cea mai gravă era una din ele la care contractual, era scris negru pe alb, cu semnături și ștampile, șase oameni pe scenă, chitară unu și chitară doi. Ajunsesem să ne punem problema că mă voi lansa io pe plan artistic, adică să urc pe scenă c-o chitară de gâți la care să mă fac că cânt, scuzați cacofonia da’ era să fie pe bune.
– Bre managerică, stai calm că ne descurcăm la prima cântare cu-n chitarist, vedem după cum rezolvăm problema.
Și vine prima cântare. La probele de sunet apare un personaj în zonă.
– Io-te Cătală, el e Shumu… ăla de ne-a refuzat diplomatic.
În momentul când l-am văzut pe Shumu venit în zonă, mi-am zis că astrele sunt aliniate și mi-au mai dat o șansă, acu-i momentu’ meu.
– Ce zici Shumule, cum îți pare gașca?
– Sunteți mișto… se cântă bine…
Hm, rezervat… tre’ să-l scap la bere mai mult. Și schimb și tactica, trec pe modul picățică chinezească.
– Acu’ pe bune mă Shumu… ce bine-ți stătea ție pe scenă lângă băieți…
Sau… d-alea corporatiste…
– Noi suntem ca o familie… bețivă, cu probleme psihopupu… da’ familie.
Sau…
– Trupa promite mult, mai tre’ o solistică pe ici pe colo… am auzit că te pricepi, nu?
Sau…
– Tu auzi ce voce are Alex… da’ de Alin ză bass, ce zici? Io-te la Maga cum dă-n tobe… are ură-n uitătură. Și vezi cum anihilează ura ș-o armonizează Mișu din clape? Io-te la Tata John cum plânge d-un coechipier… îi simt durerea-n acorduri și chitara lui nu-i completă…
Îl simțeam că are conferință internă. Hai cu bere că-ncepe să se simtă ceva efect. Trebuia să se simtă ceva că epuizasem argumentele. Pregătisem chestii cu „pregătesc un pachet de asigurări pentru trupă, inclusiv asigurare stomatologică” da’ hai să nu mint omu’ că nu-mi stă-n caracter.
Se termină cântarea, toți eram la bere și ceva de papa că ne rodea pe la burtică. Atunci au început și băieții să dea din top, cât să-mi pregătesc io alte argumente și disertații pe temă. Și atunci s-au auzit îngerii cântând.
– Hai să vedem… să-ncercăm… voi când aveți repetițiile?
Și se aude vocea lu’ Alex de la masa d-alături.
– Când vrei tu! Vrei noaptea? Facem noaptea!
Și Shumu a zis „DA!”. Io-te cam așa agăți un chitarist, cu răbdare, insistență și muuuuuultă bere că aia-i mă-sa și face treabă.
Apropo, mâine pe 22 la Curtea Berarilor Timișoreana e concert VICII. Alex, Alin, Maga, Mișu, Tata John și Shumu, vin cu prestație live de „Milioane”, o să vă dea „Timp” să intrați în „Vis” frumos. Acu’ doar mă laud că-i aproape sold out de două săptămâni, da’ zic să-ncercați că poate aveți baftă. Detalii AICI. Pe 24 ianuarie suntem în Târgoviște, revin cu detalii. Și ceva-mi spune că pe final de noiembrie sau în decembrie o să mai avem ceva-n Ploiești, vă anunț io din timp.
Alte chestii AICI.