Mintea noastră cea de toate zilele – 9.01

MINTEA ODIHNITĂ, asta zice o vorbă din bătrâni care se referă la oameni cu probleme la scufiță. Total greșit! Nu au mintea odihnită, este în permanentă stare de alertă și biluța aia din căpăcică, în mișcarea ei browniana se lovește de cutia craniană, produce energie, emite ipoteze, ce-i drept elaborează tâmpenii da’ NU SE ODIHNESTE. Pentru a confirma afirmația de mai sus, am ales un număr de… un subiect, pe care am efectuat niște teste de tip „CERCETĂTORII BRITANICI”.

Subiectul ales trebuia să se-ncadreze în anumiți parametrii: bărbat bine cu forme plinuțe, vârsta mijlocie, deșteptuț cu mintea în mișcare pentru antiteza concentrare/relaxare, și am ales fix creierașii mei. Da, ăia trecuți de prima tinerețe, ușor netezi și de dimensiune precară. Rezultatul studiului e cam așa: am constat că atunci când ma relaxez și n-am chestii de prestat la job sau nu mă uit la seriale pe Netflix, teoretic vorbind tre’ să am căpăcica relaxată natural sau foarte puțin uzată în fața unei bericioaice/cocârț/vinuț, sau orice lichid bahic cu cifra octanică mai mică sau mai mare. În cazul relaxării cu alcool, chiar dacă ai companie plăcută și legi o discuție, ca doar n-o să stai cu fața pierdută și băluță-n colțu’ gurii, discuția nu e prea complicată și nu trebuie să împătrățilești atomu-n naișpe sau să cauți planete în sistemele solare din proximitate. Nu, ai d-alea simple, fără stres și fără presiune pe neuron.

În general, în cazul bărbaților, discuțiile se reduc la fotbal-femei-muzica-femei-vreme (adică Măgduța de la meteo, apropo, are bebe la burtică, d-aia a dispărut de pe ecrane), tehnică și cam atât. Asta-n prima parte când creierașu’ se situează-n proporția față de alcool 50%-50%. După nivelu’ ăsta, nu uitați, creieru’ e la relaxare, începi să debitezi lucruri. Și vin cu exemple personale de „MINTE ODIHNITĂ”.

Exemplul 1

Acu’ câteva zile am avut o întrebare „existențială”. Să presupunem că există o lume a organelor și chestiilor din corpu’ uman, o micro lume, sau macro în cazul meu că am sărit de suta de kg da’ mă tratez, o lume exact ca a noastră cu magazine, străzi, BOR, etc și James Bond din lumea noastră are corespondent în sternocleidomastoidianu’ din a lor, cum se prezintă ăsta, ha?
– Mastoidian…Sternocleidomastoidian.

Exemplul 2

Cum asigură leneșii, animăluțu’ ăla care se miscă-n slow motion, perpetuarea speciei? Aici o să public un articol separat că am studiat și aprofundat problema. Adică la cum se mișcă, te miri că mai există ca specie.

Exemplul 3

Știați că există rasism în lumea animală unde masculul e total desconsiderat? Vedeți, nu știați. La cal există femininul iapă, la porc există femininul purcea/scroafă, deși nu cred că era nevoie pentru că, nu-i așa, porc tre’ să fie numa’ masculin. Cocoș VS găină, vacă cu taur da’ mai mult bou, și exemple am grămezi. Da’ ce ziceți de cel mai mare mamifer de pe glob, balena. Adică nu exista balen, e doar balenă, adică o ea,nu? Girafa zici că se-nmulțește prin divizare și asexuat ca râma că n-am auzit de giraf și găsim o grămadă de exemple rasiste și părtinitoare în lumea animalelor.Dacă e vorba de leneș, nu exista leneșă sau leneșiță, logic… leneș e doar el. Pinguin la fel, n-avem pinguină că oricum prostu’ clocește la oua și le protejează de frigu’ arctic.

Ar mai fi lamantin care n-are lamantină da’ oricum nu știe decat 30% din populație cu ce se mănâncă… chiar așa, e comestibil lamantinu’ ? Am un singur exemplu pozitiv, „CUC”. Nu există cucă și cred că d-asta noi bărbații am profitat și am inventat replica „mă doare la cuc”, personificând cucu cu… v-ați prins.

Exemplul 4

În altă seară mă gândeam la presiunea apei care te apasă când faci diving și încercam să fac un calcul pentru adâncimea unei piscine construite pe Stația Spațiala Internațională, cât de adâncă să fie și la ce înălțime ca să nu simt presiune indiferent de imersie. Recunosc, atunci am combinat cocârțu’ cu bere.

Exemplul 5

Vă mai amintiți de limba aia inventată în copilărie, de păsăreasca? Ei bine, am mai inventat un dialect aplicabil la propoziții simple de doua cuvinte și ceva de legătură:
– Ce mai faceți? – devine – Fe mai caceți? cu răspunsul – Bine merci- care devine- Mine berci

Ei ș-acu’ revine întrebarea, oamenii cu mintea odihnită, chiar au mintea odihnită? Păi credeți că-s ușoare așa emanații? Conform studiului de mai sus, e clar că eu mă relaxez la muncă. Stați liniștiți, am luat cu brio toate testele psiho pe care le dau anual… da’ acu-mi dau seama de ce în armată mă trimiteau lunar la cabinetu’ de psiho-pupu.
Ce oameni rai…

AICI o disertație care merită.