Reclama sufletu’…sufletu’ ș-atât

Dimineață…opt ș-un pic, la birou, în fața calculatorului incerc sa-mi focalizez imaginea și rasfoiesc „feisbucu’ „. Văz o reclamă care-mi gâdilă pupila. Cică în luna iubirii, apropo, de ce mama dracu’ februarie e luna iubirii? Mie-mi pare o luna nașpa, ceva mai buna decât ianuarie da’ tot nașpa e. Adică te-ndeamnă mai repede la suicid decât la iubire, mă rog, e o părere personală. Așa, în luna iubirii ai posibilitatea să-ți achiziționezi o banda adezivă cu nume pompos, de trupe speciale americane, așa o cheamă pe ea, și primești una gratis pentru jumătatea ta, o banda adezivă care repară orice fisură. Nu stiu cum s-o interpretez. Are un dublu sens. Fetelor, sincer, voi nu puteți să trăiți fără banda asta adezivă… ce flori, ce cină romantică, ce declarații de dragoste cântate sub balcon cu trupă de mariachi sau bijuterii la prețuri astronomice, toate astea-s floricele de porumb râncede pe fund de punga de pufuleți, banda adezivă-i fruncea. Sau, ca există un sau, dat fiind că repară orice crăpătură, cam căt de sălbatică sa fi fost luna februarie că mă bagă la bănuieli. Oare banda adezivă devine o necesitate?

 

Alta reclamă cu durere la neuron e aia-n care un nene și o tanti se-ntâlnesc intr-o bucătărie de apartament comunist da’ mobilată după ultimul catalog IKE…de la magazinu’ ăla cu galben și albastru inventat in Suedia. Par soț/soție…doar par pentru că la un moment dat, ea se uită la el cu ochi pofticioși și-l cadorisește cu un „dragă, tu ai mai slabit? io-te ce bine arăți „. Reclama e la nu stiu ce ceai sau pilulă pe care îl/o bei/mănânci și te faci „ca calu’ „din poveste care manâncă jar și devine pentru Lenuța Cosânzeana mai apetisant ca Făt Frumos. Ce nu pricep eu sunt următoarele…în ordinea numerelor de pe tricou:

– cred că m-am înșelat, aia sunt soț și soție da’ nu stau la bloc, au mutație în Casa Poporului și se văd rar că altfel nu-mi explic

– tipu’ e vecinul de la doi care a-ncurcat apartamentele…după reacția ei, el este un obișnuit al bucătăriei și d-aci deducem că omu’ ori e futacu’ asociației de locatari ori are un fetiș ciudat de intră prin apartamente și spală vasele

– poate e chiar soțul doamnei venit din delegație prelungita sau proaspăt eliberat de la mititica și sunt eu răuț și cârcotaș

 

De cretinătatea aia cu prostu’ ăla care-i cumpăra lu’ soacră-sa unguentul greșit de se supără vrăjitoarea care-și varsă nervii pe o murătură sau sarma…că n-am văzut bine cine-i victima colaterala, nu mai zic nimic. Așa lipsă de inspirație pe firmele de advertising n-am văzut de la celebru’ ” v-am prins vrajitoarelor „, reclama aia la nu știu ce, rula imediat după Revoluție, fără nici o legătură cu produsul promovat și proastă cât cuprinde.

 

Dacă ne luăm după reclamele la tampoane, voi fetilii n-aveți nici o problemă, ce vă tot plângeți. Puteți să mergeți la carnaval la Rio, să faceți diving, să colonizați planeta Marte, să vă-nscrieți in turnee MMA…mă rog, la cât de drăcoase sunteți in acea perioadă  asta chiar merge, să yoga, să feceți un grătar pe Everest și toate astea intr-o costumație albă imaculată. Ce dacă se pătează, conform reclamelor la detergenți nu-i problemă, vă puteți arunca-n bitum fierbinte că vă curăța tot…inclusiv cazierele și vorbele rele din târg. Apropo, mai știți detergentul ăla cu 99 de pete? Ei bine, eu mă pătam de la 99 in sus.