Facebook Această Mama Omida Virtuală

Facebook această Mama Omida virtuală

Când ești în izolare și ai deja două săptămâni cu executare împlinite, începi să faci chestii puerile pe care-n mod normal nici nu le saluți. După ce treci prin stările clasice de chivuța de la curățenie, masterchefu’ licențiat în cartofi prăjiți și ouă ochi, cel mai bețiv din apartament…d-astea de care te poți apuca loco, în final ajungi tot cu ochii-n calculator pe la un film sau discuții cu prietenii. Când le-ai epuizat pe toate, stai cu ochiu-n tavan, îți recapitulezi viața, faci studii de caz, faci planuri post pandelică, te evaluezi. Bun, ești X-ulescu, băiețel, ai Y ani, bărbat bine cu forme plinuțe, haioșel… p-astea le știe toată lumea și-s la liber la privit. Da’ vrei mai mult, chestii pe care nu le afli cu o simplă privire în oglindă sau buletin. Te vrei descoperit mistic, ce făceai în alte vieți, ce animal doarme-n tine, dacă erai copac, de care esență îți era fibra, horoscopu’ nubian ce zice despre tine… te vrei deslușit energetic, cu chakre la purtător și-n general, cum te vezi cu aură fără ajutor din partea fizicului. Cum Mama Omida și Dumbledore sunt în carantină, te ajută Facebook și Cambridge Analytica, chiar dacă nu or să recunoască niciodată că undeva pe un servăruț cu capacitate dodoloață, într-un seifuleț mic pe amprentă care se află într-un seif mai mare clasic, pe cifru, dintr-o cameră secretă cu pereți de plumb și alarmă laser, situată într-un subsol la nivelul -15 săpat sub un munte păzit de mercenari feroce dotați cu pitbulli, se găsesc informații despre noi pe care nici noi nu le știm, da’ le dăm moca, inclusiv accesând tot felul de „hai să vezi ce tip de samurai ești, răspunde la următoarele-ntrebări și noi te aburim”. Personal n-am nimic de ascuns și cât timp nu mă face la bani, mă cam doare la bașcheți ce informații au despre mine. Oricum șansele de răzbit în politică sunt egale cu zero datorită pozelor și postărilor facebookiste. Pic cel mai elementar test de psiho-pupu.

Buuuuun…m-am pus pe căutări să mă redescopăr spiritual, mistic…bla, bla…

Am început într-un ton optimist să văd cum arăt la 97 de ani. De remarcat este faptu’ că facebooku’ n-a venit cu mesaj „bă, ești prost? nici n-ai pretenții frățiuer, vrei până la 97, ha? ia mai prestează puțin la suma aia și mai taie din ele dă-le dreacu’… întreabă și tu cu bun simț…un 70, plus-minus ceva mărunțiș”.

Tind să cred că-s adevărate căcaturile astea…chiar mă văz un tătăiță diliu ca ăsta din poză,să mergem mai departe.

Io v-am spus că e pe bune. L-am întrebat pe Zuchi ce job mi se potrivește la fața mea suavă de rachet rus și se pare că nu-l păcălesc.

Știe că m-am născut obosit și-s laureat Magna cum Laude în somn și leneveală. N-am înțeles alăturarea cu fața…adică cum? Semăn cu frumoasa adormită din padurea cu același nume?

Dacă aș fi câine, atenție mare și purtați-vă frumos că nu se știe…treaba voastră, eu v-am atenționat. Nu zgândăriți chihuahua din mine că mă prăvălesc cu 999% nivel de periculozitate.

Cu aproximativ 500% vă atac la gleznuțe și varice, cu restu’ de 499% atac șoșoni de casă și piese de mobilier. Dacă mă vedeți cu lăbuțele-n sus, ca la caracterizarea aia de mai sus cu fața și job-u’, vă rog frumos să-mi schimbe cineva bateriile. Și nu mă supărați că-mi fac nevoile pe covoru’ din sufragerie.

Normal, cu ce rimează așa mândrețe de chihuahua? Exact, șef de grup infracțional…și nu orice clan interlop din Craiova sau Ferentari, direct cu mă-sa interlopilor, Mama Mafia, capo di tutti capi, since 1882… nu jucărie.

Se udă lumea când mă vede, valabil pentru ambele sexe, motivul e diferit. Nu prea știu ce vreau, aici e o mică eroare și chiar nu mi-e frică de nimic…doar de întuneric, tarantule, Baba Cloanța, Covid 19, Veorica Dăncilă…glumesc, chiar n-am frici notabile. Sunt puțin supărat la remunerație…adică…2143347 de euro pe lună? Ca șef de mafie?!?! Păi Messi cu salariu și bonusuri câștigă aproape 11 milioane de euro pe lună, ce-i prosteala asta? Băieții mei de la Sicilia, pregăteală că aveți de lucru prin Barcelona și să ma sunați când e gata treaba…muahahahaha!!!

Dacă tot trăiesc în simbioză perfectă cu Netflixu-n perioada asta, hai să văz în ce personaj sălășluiesc. Hm…hm…nu-i rău, am pleteeeeeee!!!

Trecem în sfere cu aer rarefiat, la capitolul zeități cică-s Loki, răul în persoană și oaia neagră din Asgard… un fel de dracu’ gol la vikingi.

Important e că am avut răspuns și sunt un zeuț acolo, ăla din ultima bancă pus pe șotii și cu distracția-n sânge pentru că se putea și mai rău, puteam avea un rărpuns de genu’ „error 404, page not found” sau „ce mă, zeu!?!?! tu!?!?! sarakule!!!”.

Când am văzut provocarea asta cu „Cum ai arăta ca păpușă”, din momentul ăla am realizat c-am trăit degeaba, că n-am învățat nici nimic de la viață. Abia acum negura se risipește și tainele pământului încep să se descopere. Nu mă cunoșteam, habar n-aveam cine sunt, cum sunt, de unde vin și-ncotro mă-ndrept.

Sunt o pipiță blondă, obeză cu fanta roz și rochia mov…atât. Orice comentariu nu-și are locul în măreția operei.

Am găsit și „Cum se va termina anul 2020 pentru tine” și am zis pas…chiar nu vreau să știu…după blondă de plastic și chihuahua cine știe ce catastrofă mai găsesc.

Cine credeți că e mereu alături de mine, ha, știți? E fratele meu. Acu’…există o singură ipoteză pe care, din păcate, nu o pot proba că n-am pe cine să-ntreb…toți martorii sunt duși.

Dat fiind că eu n-am decât o soră, se naște ipoteza că Nea’ Tătelu’, tată-l meu pentru necunoscători, prin tinerețuri s-a aruncat mai mult așa în populația feminină…în secret…și mai e un „geniu” ca mine pe undeva…că altfel nu se explică. Nu…exclus… nu că mă laud da’ sunt unicat. Să vă zică sor-mea dacă nu mă credeți.

Mi-am completat CV-u’ cu viața anterioară. Posesor de Camelot, d-acu’ să mă strigați Arturică, am aflat că am sufletu’ turcoaz, sunt cel mai echilibrat emoțional (ha!?!?!), energic și profesor în creativitate. Normal că sunt un mac, că opiu nu se face așa…de capu’ lui.

Rugăminte mare, să o anunțe cineva pe Scarlett Johansson că după pandelica asta să se prezinte cu buletinu’ la Casa Casătoriilor pentru că avem treabă. Să vie singură și să nu mă pună să-i zic de două ori că abia aștept motiv să-i dau pălmuțe la poponeț…bine, oricum nu scapă de asta.

Cea mai tare dintre toate e asta, când o să rămân însărcinat. Vă anunț că pe 19 mai stau închis în casă, oricum cu pandelica am toate șansele, și dacă-ți începe numele cu litera „J” să nu te văz prin proximitate că eliberez chihuahua, pe Loki, șefu’ de mafie și pițipoanca blondă să-ți dea poșetuțe-n cap. Cu asta ultima parcă nu m-aș risca… mi-e teamă că o să-i placă și se lasă convinsă repede după o cafea și o prăjitură.