1 Mai petrecăreț ca altu’

Stăteam cu mintea blankă pe canapea să vie muza și …nimic. „Mno, îmi zic, azi iau o pauză că-s om al muncii și e ziua mea”. Stând așa și inspectând tavanu’, auz sunetu’ ăla de mesaj pe mess. Era sor-mea care mă beștelea că „Unde-i postarea de azi? Tocmai de 1 Mai tragi chiulul? N-ai tu nimic de 1 Mai, nu pot să cred…Eu am sărbătorit pe toate meridianele și mă înscriu cu o petrecere cu kofta și kebab pe o plaja din Doha, Qatar și cu o petrecere cu mici inspirați dupa o rețetă de la Carul cu Bere, la piscina în casa de la Houston…pentru ambele petreceri am facut ghirlande de stegulețe și le-am înșirat între mașini, stegulețe printate color, decupate și capsate pe sfoară… taaaaaaaare mândră am fost de ideile mele”. Eu v-am zis că din neam suntem zgubilitici. Ce-i drept am pe hard nebunii de 1 Mai da’ după ce am fost „asasinat” în condiții de izolare cu toate pozele cu mare, nisip, petreceri, grătare, parcă n-am chef să-mi aduc aminte de vremuri trecute și nebunii. Da’ mi-am adus aminte de un 1 Mai mai rău ca ăsta și dintr-o dată-i viața mai frumoasă, adică s-a putut și mai rău.

Mă sună un prieten să mă-ntrebe dacă vreau o găleată de lavabilă moca, „d-aia bună, nemțească”. Pe vremea aia aveam un dormitor pe post de depozit, un fel de gaură neagră în care aruncam lucruri ca să nu le mai găsesc. Am zis „hai că a venit vremea de un upgrade la apartament” să-l trec de la două camere funcționale la trei. Mă duc să-mi iau lavabila, hai să-mi iau pigment și mă uit pe paletaru’ de culori. Țe să fie, țe să fie…hai un…d-ăsta, cum să-i zic…o piersicuță…un portocaliu mai altfel, nimic țipător…hai să-l las la piersicuță că oricum nu știu cum să-i zic, oricum, o culoare plăcută și caldă. Buuun, conform paletarului am cumpărat patru sau cinci flacoane de pigment fix de la același producător cu lavabila, ca să nu dau chix și aștept prima zi liberă să m-apuc de treabă, exact…1 Mai. Trezit dimineața, revigorat cu o cafeluță, am tras masa pe mijlocul camerei, geamul larg deschis și mă pun pe treabă. În parcare vecinu’ de la patru se urcă pe claxon. „Gogule, lasă dracu’ treaba și hai cu mine la grătar”. Io nimic…piei ispită. „-Gogule, lasă treaba că-i sărbătoare… -Ce mă, e cu cruce roșie în calendar? – Gogule, hai mă mai bine la un grătar. -Pleacă frate și te du în treaba ta, lasă-mă că-s activat” A mai claxonat de două ori și a plecat. Eu pe pereți cu drag și spor. Michelangelo când a pictat Capela Sixtină, vă spun eu, mai făcea o dungă, cobora de pe schelă să vază ce a făcut, mai trimitea un ucenic să mai pună puțin crem pe dreapta, mai trăgea o ochiadă la lucrare, ei bine, eu n-am făcut treaba asta. Adică ce putea să se-ntâmple, nu? Ete că s-a întâmplat. Fiind prins pe tavan în focul creației, afară un soare puternic, n-am prea văzut ce fac acolo. După ce am lăvăluit 80% din cameră, cu primu’ con de umbră pogorât pe geam, văd dimensiunea reală a dezastrului. Aveam un roz de toată frumusețea. Da’ nu orice roz…rozul cel mai roz, roz acadea, flamingo roz, roz de găurit retine…esență de roz. Îmi zic „știu io de la un meseriaș, tre’ să las să se usuce că se schimbă culoarea” ș-am mers mai departe cu lucrarea până la final. S-a schimbat pe dracu’. A doua zi aveam același roz de ziceai că-i camera lu’ Hello Kitty. Habar n-am ce s-a întâmplat…poate prea mult pigment și i-a cazut greu la stomac lavabilei de a vomitat rozu’ ăla pe pereții mei…habar n-am. Ete așa în loc de transformare din depozit în cameră funcțională, am transformat un depozit normal într-un depozit roz.  Mai bine mă duceam la grătar. D-atunci ziua de 1 Mai e sărbătoare cu cruce roșie în calendarul personal și frec duda toată ziua. Apropo, acum dormitoru’ ăla e verde Shrek.

Ce bine mă simt, parcă 1 Maiu’ ăsta nu-i așa rău. Vă salut și vă urez corespunzătorul „La mulți ani dragi tovarăși!!! Trăiască, trăiască…de trei ori TRĂIASCĂ!!!”