Minionul meu călător de pe creierași vrea în Iordania la Petra. Nu știu de ce mama dracu’ sunt atras de deșert și mă simt acolo ca acasă mai ales că-s zodie de apă și visul meu pentru când mă fac mare, e să mă fac super-erou, să fiu rezistent la presiuni mari și să-mi crească branhii, un fel de Momoa…Aquaman. Demult, în altă viață, cineva-mi spunea că probabil în cu totul și cu totul în și mai altă viață, probabil că am participat la cruciade sau străbăteam Sahara cu o gașcă de beduini și d-aci afinitatea mea cu deșertul…cine știe…cert e că am un sentiment de deja-vu. Eniuei, deci Iordania, musai la Petra și diving în Marea Roșie care-i cea mai tare mare din parcarea cu mări și oceane. Prin decembrie mă pun pe vânat oferte, găsesc ce trebuie și arunc cu avansu-n firma de turism. Apoi a venit Covidu’…gâții mă-sii de scârbă mică. Conform contractului, suma totală trebuia plătită cu o lună înaintea plecării, adică ieri. Cum în pandelică chiar tot ce zboară se mănâncă pentru că nu o să ne mai stea-n gât un Airbus A380, am trimis mail firmei de turism cu două zile înaite de termen, prevăzător, să văz cum stăm și când putem reprograma. Și nimic. Mai trimit un mail cu o zi înainte de termen…și nimic. Ieri sun și mă lămurește o tipesă să „dorm liniștit” că mă e-mailează ei. Bă și chiar s-a ținut de cuvânt, în zece minute m-au anunțat că tre’ să plătesc tot altfel se anulează contractul pe motiv de neplată, pierd avansul și canci Petra, că ei n-au nici un motiv care să le dea un hint că nu plec eu în Iordania. Normal, sun iar „- Domnișoară, poate nu știți…e puțin cam pandemie, avioanele nu funcționează și eu pe cămilă până-n Iordania nu mă urc „, cine știe articolu’ cu cămila stiu ce zic. Cine nu… găsește pe blog „Decizii proaste ale omenirii”. „-Nici n-aș vrea să blochez bani la dvs că poate plec p-aci prin zonă…Grecia, Turcia…zic și io. Plus că dacă nu se zboară și nu deschide Iordania granițele și voi îmi returnați banii peste o lună sau niciodată pe motiv de faliment, o să-mi pierd calmul și cei șapte ani petrecuți de fusta mamei, și-ncep cu ocări și strângeri cordiale de gâți. Mai corect era să înghețați contractul, păstrați avansul, și cum aveți ceva sigur dădeam drumu’ la treabă și stabilim de comun acord pe ce dată-mi satisfac minionul călător, nu? – Nu…dacă nu plătiți pierdeți avansul conform contract.” Dacă duduia se afla lângă mine o făceam pilaf…da’ nu era. Am solicitat un mail amplu edificator, am plătit în ritm de-njurături și le-am trimis și eu mail cu dovada plății și cu vai mama lor dacă se anulează concediul și nu-mi returnează banii imediat. După ce termin cu toată zăpăceala, la aproximativ juma’ de oră, apare directorul Otopeniului cu interviu în care spunea că suntem pregătiți, aeroportul a suferit modificări pentru reluat zboruri în condiții de siguranță și-n curând o să zburde avioanele pe pistă. „Ăsta-i un semn” zic și-mi continui viața până la știrile de la 19,00 unde se anunță cu surle și trâmbițe că se reiau zborurile treptat în funcție de destinație. Instinctiv am intrat pe net la OMS să vaz cum se scaldă iordanienii și ce găsesc…p-acolo au fost 582 de cazuri totale, ieri au înregistrat șase pacienți noi, recuperați sunt 383 de bucăți și practic prin spitale sunt doar 257 de oameni. Cu alte cuvinte…pistol cu apă…sunt mai în siguranță-n Iordania decât oriunde-n Europa. Mă uitam la telefon și mă așteptam să mă sune tipesa de la agenție să-mi zică „- vezi mă prostule, trebuia să faci tu scandal, ți-am zis că n-avem motive să nu te trimitem în Iordania, snobu’ dreacu’…că nu vă mai place la Amara sau Techirghiol” și pe bună dreptate la ce teorie i-am făcut. Sau poate din cauza asta s-au aliniat planetele…că m-am răstit la ele.
Fratioare….. Alina o sa traiasca pana la 300 de ani, ca broastele testoase, pentru ca umorul cica e Gerovital pentru longevitate! Hai, sa-mi traiesti si multam ca-mi mai piui si mie de-mi mai lungesti nitzel zilele! 🙂
Pup la tineeeeee!
…ah, mai am o intrebare: chestia cu „domnisoara”…nu ti se pare cam de moda veche? In lumea asta de diversity, sa nu i se para o ofensa…. Tu ma stii si imi cunosti stilul si principiile, dar am trecut printr-o faza cu un candidat la interviu, de am ajuns apropae la tribunal – si asta pentru ca am scris un email politicos, care incepea cu „buna ziua Dle……”….. Ca io asa am interpretat dupa numele din CV si poza… ei, pana aici totul in regula, dar persoana in cauza nu se considera a fi nici „el” si nici ” ea” ci un „it”..sau cum se spune in romaneste? un „neutru”… si d-aci balci! Io de unde sa stiu? cica in asemena cazuri, trebuie sa i te adresezi pe nume, fara formule si pronume de polite! Asa ca…. fiind patita, ma gandeam sa-ti spun sa nu treci si tu prin asa ceva…
Si mai e ceva…. in ziua de azi, am sesizat ca „domnisoara” nu mai este demult un apelativ de onoare 🙁 … ce vremuri, frate!
https://www.youtube.com/watch?v=94Po47N1Fng
<3 <3 <3
Mno…data viitoare o iau direct cu „duduiță”…așa…că mă scoate din draci
Pingback: Decizii Proaste Ale Omenirii - Cămila Domesticită - 28.03 - Piuituri