Reclama e sufletu’… e sufletu’

Băieții aștia de la Telekom chiar cred în succesul reclamelor cu Ghiță ciobanu’. În afara faptului că, în opinia mea, au căutat prin tomberoanele celor de la Vodafone, nu că reclamele alea erau mai strălucite și pline de succesuri, mai e și personajul Ghiță pe care nu-l înghit c-o tonă de lămâie. Pur și simplu nu-i din filmu’ ăla…n-are nici o treabă cu ce se vorbește-n propoziție. Io cred că Ghiță joacă moca în reclame că altfel nu-mi explic. Ultima găselniță îl prezintă pe protagonist într-un fotoliu, prezintă beneficiile net-ului pe telefon și-ncepe să cânte hip-hop. Dragă Ghiță, marele tău noroc e că nu ești Ghiță Cowboy-u’ cu domiciliul stabil în US pentru că tu împăcai găștile de cântăcioși de gen de pe coasta de est cu cei de pe coasta de vest. Îngropau ăia securea războiului, te declarau dușman comun și unicul țel pe care-l impuneau pe toate coastele era să-ți taie ție volumul…total. Da’ grijă mare și pe la noi…dacă-l vezi pe Cheloo te sfătuiesc să traversezi pe trotuarul celălalt că-i mai cuminte.

Cred că 80% din reclame promovează medicamente. Industrie mare, concurență imensă dar și grămadă de clienți. Cred că nu exagerez când spun că populația tuturor statelor dezvoltate sau în curs de dezvoltare e clientă de farmacie. De la cârcei și până la trepanații pe creier găsești un hap care te face bine…relativ bine…mă rog, încearcă să te facă bine. Dacă pentru tratat răni poți să faci reclamă clară și explicită la un plasture sau pentru articulații poți să pui o tanti la a două tinerețe care-și dă cu un smac, lucrurile se schimbă dacă faci reclamă la cărbune pentru gaze intestinale. Rulează o reclamă plină de pârțuri care nici măcar haioasă nu e. Rog producătorul să nu ceară firmei de advertising  reclame la laxative că ăștia ne umple ecranele de…chestii. E suficient o poză statică cu produsul și un nume edificator… flatulastop, easycaca, nutemaibășestirol… că ne prindem singuri de fază. Sau o animație cu un balon care se dezumflă și leșină decoru’… zic și eu…

Am văzut pe un program, nu contează care, teleshoping în direct. O voce de tanti vinde niște bijuterii „ieftine ca braga”…zic de voce pentru că tanti nu se arată. Vocea de tanti turuie de karate, grame, ce frumos, ce afacere faceți…scoate banu’ și iubi o să fie în extaz. Io nu cred…ba din contră, cred că d-asta nu-și arată fața ca să nu-și ia bătaie pe stradă de la cineva care a plătit o grămadă de bani pe o tinichea de iarmaroc. De voce ce să zic…e așa…citeală de pe foaie și pare surprinsă de semnele de exclamație din coadă de frază și atunci ia două octave mai sus pe ultimul cuvânt.

Mai e și aia cu papagalu’ care o trădează pe proprietară că e constipată, hai că sigur știți idioțenia. Niște unii la masă, gazda ea îl strigă pe gazda el, zice „George…” da’ nu apucă să termine că se bagă papagalul cu „…iar sunt constipată”. Rețineți, acțiunea se petrece la masă. Abia aștept să apară episodul doi cu jegosu’ de papagal zâmbind din cuptoru’ cu microunde 5G.

Da…clar…o să mă uit numa’ la reclame cu pisici.