Ghidul infractorului – Spălarea de bani

 

Ghidul infractorului – Spălarea de bani

Ghidul infractorului - Spălarea de bani

ATENȚIE, MESAJ PENTRU Poliție, Jandarmerie, SRI, DIICOT, DNA, comunitari…paznici de market etc. Acest articol este un pamflet, l-am conturat în minte aseară în urma descinderii pe o sticlă de cocârț pe care am pupat-o până pe la orele unu din noapte, da? Ne-am înțeles? Ne râdem da’ nu punem la inimă… sau la dosar.

Toată lumea mascată de zici că suntem în „Ali Baba și cei 40 de hoți”,mă gândeam că putem profita de ocazie și mai învățăm și noi ceva apucături interlope. Pentru-nceput vin cu două reguli de bază.

Regula 1 – Nu recomand mersul la bancă pentru că puneți poliția în dificultate de nu mai știe pe cine să aresteze. Sunt duși în eroare de masca ta, arma pe care o fluturi amenințător și faptul că ești sus pe un birou țipând la lume, în antiteză cu banca-n sine care, nu-i așa, se știe că-i banditu’ numărul unu cu multiple jafuri la activ…ce să facă și oamenii ăia, să aresteze pe toată lumea? Mai bine evităm băncile pentru că cel puțin în teorie, corb la corb nu-și scoate ochii.

Regula 2 – Masca se poartă corect atunci cănd lași doar ochii neacoperiți. Dacă masca stă sub nas, pe gușă, în buzunar, acasă, în galantar la farmacie etc. nu te protejează nici măcar de covid. Așa se poartă corect.

 

Bine…în cazul de față se poate și fără mască pe figură. În caz de martori bărbați, în proporție de 100%, nimeni nu o să-și amintească fața, în schimb poliția o să abunde de declarații vis-a-vis de cupa de la sutien, dimensiuni precise la coapse, nuanța precisă a pielii, reprezentarea la scară 1 la 1 a tatuajelor de pe fund și poate… doar accidental, culoarea ochilor că tre’ să existe și un poet romantic în asistență.

Azi dezbatem o infracțiune nobilă, care implică foarte mult creier și mai puțin mușchi, ceafă lată, rangă etc, SPĂLAREA DE BANI. Să presupunem că te tragi din familie străveche de cruciați și pe la anul 1000, o ramură de oameni pajnici din familia ta care propăvăduia cuvântul Domnului, se hotărăște să creștineze băștinașii din America Latină și America de Sud și se stabilește-n zonă. În zilele noastre îți redescoperi rădăcinile și constați că ai doi unchi de gradu’ 458 pe nume Pedro și Miguelito, agricultori de succes în Columbia. Ei cultivă…ce crește prin zonă, în special ierburi pentru glaucom și pentru-nlocuit gânduri negre cu unicorni și flamingo roz. Anumite guverne și organizații, oameni răi și fără suflet, consideră aceste plăntuțe firave nocive și scoase în afara legii. Pedro și Miguelito au dureri în spatele gării de părerea lor dar totuși, în urma prestării corecte a muncilor agricole, rezultă o sumă frumușică de bani cu iz interlop și urme negre care trebuiesc spălați, uscați, călcați și cu cazier curat. Cum facem să ne ajutăm unchii greu încercați pe ogoarele arzătoare ale Columbiei, ha?

1 Firma de zugrăveli. Faci o firmă de zugrăvit scări de bloc la care angajezi trei dorei cu minim pe economie. Conform unui studiu de prin ’92, în București erau 109194 de blocuri și garantat mai mult de trei sferturi necesită o spoială la interior. Te duci frumos, faci un preț de dumping la administrator, mai plusezi un pliculeț cu ceva cașcaval și-l asiguri că totul este pe acte, legal și frumos și locatarii plătesc numa’ suma negociată. Asociația dă din coadă de fericire și tu te apuci de treabă pe două fronturi. Primo- lucrarea-n sine, adică un glet, o lavabilă, un brizbriz pe tavane și cu asta, basta. Secundo- lucrarea-n acte…începi cu studiu de fezabilitate care costă, apoi te bagi la o dizinfecție, o dezinsecție și o deratizare, între timp expiră studiul de fezabilitate și mai faci unu’, constați că blocul are probleme cu termitele care mănâncă lemnul stâlpilor de susținere, ce dacă blocul e din beton și nici o așchie de lemn, asta e, nu te pui cu termita care a suferit mutații ș-acu’ ronțăie la cărămizi… ce dacă în România nu-s termite, imporți de undeva. Una peste alta, asociația de locatari se alege cu zugrăveală la bani puțini pe care-i încasezi să plătești doreii și impozitele, și prin facturile astronomice pe care le faci, strecori banii lu’ Pedro & Miguelito de-i scoți pe partea cealaltă albi, frumoși…proaspăt renovați.

2.Producătorul agricol. Cumperi cel mai ieftin teren din lume, ăla care a fost groapă de gunoi, ăla de lângă albia râului care-i inundat non stop…teren la care primești bani numa’ să scape proprieterul de el, dar suficient de mare cât să-ți aducă certificatul de producător. Și te apuci de produs…nimic, da’ vinzi de la poartă produse agricole către persoane fizice în mare parte și samsari agro. Cum adică ce? Ce vrei tu…de la roșii, vinete, pepeni de Dăbuleni, nucă de cocos, fructu’ pasiunii, dulceață de cactus și alge de Atlantida…ce vrei tu. Nu contează că e an secetos, la tine merge bine că ai investit în irigații și fiecare recoltă are producție gigant la hectar. Produsele vândute sunt practic plătite de unchiu Pedro, banii impozitați de stat și profit curat ca lacrima de sirenă. Aroganța maximă e să soliciți fonduri europene pentru agricultură da’ e riscant că-și bagă aia nasu’ pe tarlaua ta și nu-i bine să vază reminescențele gropii de gunoi de odinioară.

3. Cazinoul e fumat da’ agenția de pariuri sportive nu… și e la modă. Deschizi case de pariuri fără număr prin toată țara, 99% din pariuri le faci cu banii unchiului Miguelito, normal, pariuri paguboase pe nume fictive care oricum n-au nimic de pierdut. Casa câștigă, dă dreptu’ la stat, banu’ e giugiuc și câștigi banii și respectul unchiului Miguelito care-ți trimite în semn de recunoștință o pinata din frunze de coca, în formă de purcel de lapte plin cu tequila și diploma de „Nepotul anului” tatuat pe fesă de columbiancă, căștigătoarea Miss Medellin 2018…p-aia pe 2019 o ține unchiu’ Pedro și pe 2020 nu s-a ținut datorită pandelicii.

4. Pufulețăria. Deschizi pufulețărie fără să faci pufuleți. Cumperi mălai de la producătorul de acu’ două exemple, ăla cu groapa de gunoi care produce mango, îl asiguri și-l depozitezi în condiții nașpa. Se face praf pe motiv de umezeală sau termitele alea care s-au săturat de ros beton, ceri banii pe asigurare, mai cumperi un lot de mălai și nu te apuci să faci pufuleți că n-ai utilaje și oricum nu te pricepi. Cauți o pufulețărie pe bune cu tradiție pe piață, contractezi producția pe un an, o rebrenduiești cu numele tău, și o vinzi pe unde poți cu un adaos minim cât să-ți acopere cheltuielile cu manțocăriile tale și impozitul la stat. Practic banii spălați sunt nealterați și fără diferențe majore intre IN și OUT. Acum e momentul când unchii Pedro și Miguelito se căsătoresc între ei numai pentru simplu’ motiv că vor să te înfieze amândoi și nu te pot tăia-n două…bine… pot da’ nu le dai motive și te vor intr-o singură bucată. Așa te transformi din nepotul de gradul 458 în cel mai iubit fiu al cuplului proaspăt infințat, Pedro & Miguelito. Habar n-am de ce am mai cumpărat un calup de mălai că oricum nu-ți folosește la nimic…poate așa, la prestația artistică sau de mers la pescuit.

Poate citesc politicienii furăcioși și le-mbogățesc inspirația că dacă-i mai aud cu mătușa Tamara și nu mai știu ce moșteniri de la mama soacră chiar că-și merită soarta și Jilava

Deschideți dracu’ terasele că ete ce se-ntâmplă dacă beau singur cocârț în bucătărie.

Ghidul infractorului – Spălarea de bani

4 thoughts on “Ghidul infractorului – Spălarea de bani”

  1. Hehehe, pana nu apare si o pufuletarie in poveste nu poti…😁 Ai nostrii nu au imaginatie man, studii de fezabilitate doar. Ca asa le-a dat un exemplu ala de la Moscova cand a venit sa le faca training si aia au retinut si ei. Deh, soferi, auto, paznici de pasarici, ce vrei…

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: