Cu Sherman la cosmetică

Cu Sherman la cosmetică

Cu Sherman la cosmetică

Cu Sherman la cosmetică. De ceva timp am început să simt înjurăturile lu’ Sherman, Dusterelu’ meu drag. În urmă cu o lună mi-a decedat bateria și am început să-l visez noaptea că-mi spunea că vrea și el la spălătorie, că a făcut păduchi lați între roțile din spate, râia s-a instalat pe aripi și-s aproape sigur că într-o seara, am văzut când a fost curtat de o familie de lilieci în căutare de reședință.

Săracu’ Sherman vede spălătoria de maxim două ori pe an, că nu-i timp, că plouă, că pandelică, de fapt răspunsul e simplu, e vorba doar de lenea care zace-n mine. P-afară era ok-iuț că a plouat săptămâna trecută, da’ prin interior…ce să vă zic…crescuse iarba, aveam praf cu pământ și din Bulgaria când am fost la concert în februarie. În portbagaj credeam că a murit cineva de la sacu’ de gunoi pe care l-am plimbat trei zile, ca-n loc să opresc la tomberon să-l arunc, l-am uitat acolo.

Pe scurt, dacă rezolvau ăștia cu pandelica, puteam declanșa valu’ doi pentru că sigur aveam două, trei familii de covizi cu mutație-n pe buletin, pe sub preșurile lu’ Sherman. Azi am zis „basta!!!”, nu contează că-i coadă, musai tre’ să spălătorie. Nu mă mai duc la o spălătorie aproape de casă pentru că au început să mă cunoască oamenii ăia și când mă văd dau ochii peste cap. Acu’ merg la una mai departe, sunt la al doilea descălecat în locație și dat fiind că primu’ s-a derulat anu’ trecut, am gândit că sigur m-au uitat d-atunci când au fost nevoiți să dea noroiu de pe praguri cu dalta.

Total greșit. Cum am ajuns, băiatu’ ăla cu apa la presiune, s-a uitat lung, a dat din cap dezaprobator și atunci n-am avut în gând decât „frățică, ia un aspenter că n-ai văzut interioru’ „. Până m-am pus pe poziții și m-am dat jos din mașină, deja eram privit din trei direcții diferite, adică au pus farurile pe mine și băieții de la secția lustru. Mă simțeam ca la BAC la română oral când am schimbat biletul Hortensia Papadat-Bengescu și Ion Barbu cu Riga Crypto și lapona Enigel, sub privirile de vultur a trei profi neonaziști.

Apropo, cât ghinion să ai să-ți pice așa bilet în condițiile de absolvent de real mate-fizică? Trebuia să-mi controlez și respirația pe motiv de aburi de țuicomicină pe care o degustasem să-mi fac curaj…mă rog, asta-i altă poveste. Deci, se uitau băieții ăia într-un mare fel, ziceai că-i mașina lor și eu le-am adus-o filată. Deja mă simțeam prost și vinovat față de Sherman, chiar n-aveam nevoie de meclele alea acuzatoare.

Ușor, cu mișcări lente, de ziceai că sunt somat de poliția americană, am băgat mâna-n buzunar unde aveam pregătită o hârtie de zece lei și cu mișcarea aia de adus ofrande la faraon, cu două mâini m-am întins cu banii spre ei, „pentru voi…să vă treacă supărarea…și promit că nu mai fac”. Nu mai fac pe dracu’, să fie mulțumiți dacă mă mai văd prin preajma Crăciunului, da’ ei nu știu asta. La vederea banilor am îmbunat puțin zeu’ spălătoriilor auto și am scăpat nebătut. La plecare mi-au urat un „La revedere Sefu’. Să nu treacă anu’ până la următoarea spălare, da? ” Mno… nu știu ce să zic acu’, mă mai sunați voi, ok?

Cu Sherman la cosmetică

2 thoughts on “Cu Sherman la cosmetică”

  1. Pingback: Spălătoria De Creiere - 14.02 - Piuituri

  2. Pingback: Cu Calu' La Potcovit - 11.06 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: