Sfânta treime, pe roșu și-n formă geometrică – 23.06
Știți care-i cea mai mare invenție a tuturor timpurilor? Care-i găselnița care te scoate din cacao oricând și-ți rezolva orice problemă?
Va zic eu, butonul de avarie de la mașina, ăla triunghiular și roșu… normal, cu tot cu beculețele din dotare. Curios este că luminile de avarie sunt tot alea de la semnalizator, tot pe roșu, da’ pe manetă/buton diferit. Dacă în cazul luminițelor de avarii orice șofer găsește imediat butonul triunghiuleț roșu, pentru semnalizare este muuuuuult mai greu și aproape imposibil la posesorii de bi-em-dabăl-iu. Am senzația că dacă-ți cumperi mașină d-asta de se-nvârte după soare cu ABS, STP, RSTZOP, MGZKR, etc, la semnalizare este altă problemă, ori n-ai deloc și opțiunea e al dracu’ de scumpă, ori ai da’ te doare la pingică unde au pitit ăștia maneta. Da’ să-i lăsăm p-ăștia cu semnalizarea opțională, deducem noi ceilalți muritori de rând, noi sarakii participanți la traficul urban din mașini autohtone sau mașini pământene cum și pe unde vor ei să vireze.
Într-o seară spre noapte… noapte bine… cam dimineață așheeea, mă întorceam de la băutu… o întrevedere de afaceri cu discuții elaborate privind impactul creșterii economice asupra familiilor de dropii din Bărăgan, am ajuns pe o străduță din Ploiești, să nu-i dăm nume că n-are nici o vină, unde sunt parcate toate mașinile din lume. Eram în taxi și exact pe unicul sens de deplasare, mă rog, e cam juma’ de sens de deplasare că-n rest e un tetris de mașini, un master se lăfăia exact pe axa potecii de acces. La vederea taxiului în care mă aflam și-a dat mașina pe avarii. În mintea lui el a rezolvat ceva, „frate, sunt pe avarii … soarta crudă, asta e, te descurci”. V-am zic că mă aflam într-un taxi Logan, Logy pentru prieteni, nu elicopter Puma sau Apache și cu mare regret că nu eram într-un tanc, nu contează modelul că treceam fără probleme. Culmea, după un minut de așteptare și flash-uri că nu-i frumos să te proptești în claxon la ora aia târzie din noapte sau devreme din dimineață, depinde din ce punct privești relativitatea timpului, a ieșit o mână vizibil iritată pe geamul de la șofer. Pe partea cealaltă a coborât o pițipoancă ofuscată tare că i-am stricat sărutu’ de noapte bună pe care-l dădea dragostei vieții ei. A mai trimis o bezea gibonului de la volan, doua trei fulgere șoferului de taxi și s-a făcut nevăzută pe o scara de bloc. Prostu’ clasei a demarat cu scârțâit de roți cu mesaj subliminal de „ai dracu’ cu taxiu’ vostru, nu puteați să alegeți alt traseu”. Chiar mi-ar plăcea un T34 russian design pentru cazuri d-astea de ameliorat elanul prostesc și antisocial din trafic. Să treci peste el, să dai tancu’ pe avarii și să-i spui prostului dintre fiarele contorsionate „frate…scuze, nu te-am văzut, trebuia să apeși butonu’ de avarii, e ăla roșu sub formă de triunghi”.
Tot așa în fața la un magazin, o fătucă-și citea mesajele pe banda de acces și la atenționarea altor șoferi, exact, a dat mașina pe avarii.
Concluzia e foarte simplă. Ce cabinete de psihoterapie, ce psihiatrii, ce vaccin împotriva Covidului, apă de ploaie, pune pacientu’ în mașină, bagă avariile și totul se rezolvă… cel puțin la el în căpăcică. Tind sa cred ca sunetul ala pe care-l face mașina la avarii, clinc, clinc, îl știți, e terapie totala, dezmiardă chakra, pupă părintește pe frunte karma și luminează zenu’. Atenție, are și efect secundar, se agravează durerea de cur și cot față de ceilalți participanți la trafic.
Despre dotările mașinilor AICI.