Io am înțeles că-s neam de Vlad și că nu-s foarte prieten cu soarele și lumina zilei, da’ totuși… De ceva vreme am o privire de pitbull în curs de turbare, cam de ziua doi din perioada de incubație a virusului. Ochișorii mei bleu bebe și ușor migdalați ca de gheișă sexoasă, au o culoare roșie ca de perioada aia din lună… și asta de săptămâni bune. Impulsionat de replicile belicoase ale colegei de apartament, fosta iubită și actuala nevastă, care sunau suav cam așa „mai lasă dracu’ băutura că d-aia ai uitătura aia desprinsă din filmele de groază „, am hotărât control de profil. Programare, alea, alea într-o sâmbătă venită fix după o vineri încărcată cu bere. Ochii mei în perfectă asorteală cu steagu’ Uniunii Sovietice da-n loc de seceră și ciocan aveam o halbă și un shot-uț. Mă duc la clinică ușor timorat cu gând de „dacă e pe bune asta cu pileala și-mi pune interdicții ce ma fac? acu’ vin sărbătorile și nu-i ok apa plată cu lămâie băută sub brad”…și mă primește Doc.
-Dom’ Doc te rog să te uiți în ochii mei albaștri și să-mi spui de ce sunt roșii
-Să vedem… aha… îhî… ok (în tipu’ ăsta eu evoluam la tot felul de mașinării de suflat în ochi, văzut litere, lasere-n ochi, căsuțe-n depărtare…d-astea) Da… domnu’ Vlad… (și pauză. Eu recitam în gând „Înge…Îngerașu’ meu să nu zică de băutură, hai că mă mai potolesc… rămân mesean de vineri și sâmbătă… poate și miercuri dacă se aprobă”) cam stați în aeru’ condiționat, nu?
-Total Doc!!! Mă lipesc efectiv de el… și respir ușurat.
-Da… (iar pauză, iar îngerași și sfinți prin căpăcică mea)… mult timp la calculator și-ți citesc în zațu’ de pe retină și ceva praf, nu?
-Da Boss, pupați-aș stetoscopu’, asta e, calculator 20 din 24, și-n somn tot laptopuri visez, cu pauză în nopțile când am vis erotic cu Măgduța de la Meteo și Angelina Jolie… Chiar și atunci, și-n visu’ erotic e implicat un ecran luminos de calculator… să nu mă puneți să vă povestesc că-s pudic și rușinos de fel. Praful e habitatul meu natural, sunt ploieștean ce dracu’!!! Prafu’ e d-ala bun, îmbunătățit prin rafinărie, cu noxă și pilitură de uraniu îmbunătățit.
-Aha… da… destul de clar… dar… (pauzele ie moartea mea) și prin curent văz că stați, nu?
-Doamne, Doc…ești un vizionar!!! Am birou’ între două prize, cre’ că d-asta… plus geam deschis la mașină… logic.
-Mda…clar… aveți probleme cu alcoolu’. Glumesc, doar am scris așa pentru suspans.
Revenim – Mda, aveți o conjunctivită de manual.
-Slavă Domnului!!! Se tratează? E mortală? Se activează ochiu’ din frunte? O să-mi lăcrimeze cotu’?
-Io-te picăturile astea, faci gargară cu retina de multe ori pe zi și-n cinci, șase zile se duce roșeala, revine albăstreala de poți să dai probe pentru un rol în Dune.
-Trăiască Doc, mare om, mare caracter, te pupez pe dioptrii!!!
Tot atunci a făcut un control și soața mea dragă, cea cu replicile făcătoare de război. Ghiciți cine are nevoie de ochelari de apropiere, de ochelari de distanță… cine o să fie aragază cu șase ochi? Muahahahahaha!!!