Îngeraș nebătut la timp

Îngeraș nebătut la timp

îngeraș

Am prieteni cu copii. Și-n proporție de 90% se plâng de îngerașii lor. Că nu școală, că nu curățenie, că-i îngeraș împrăștiat, că n-are bască, n-are cască, că-i prea mov, că-i prea galben, hai mă, mă lași… Tu părinte care ai copilărit cu mine și flambam fumigenele prin scări de bloc, te apuci să te plângi la mine că îngerașul tău, moștenitorul familiei, pupila lu’ ta-su mare, delfinu’ de pe blazon, nu-i cuminte că nu papă tot, a luant „B” la științele naturii și că-i place la televizor, pe bune?!?!?! La mine te plângi!?!?! Dacă-l iau la o discuție cu amintiri din copilărie și povestesc 5% din dosarele secrete o să-și dea seama singur că el chiar e îngeraș pe lângă tine și o să fie nevoie de ore la psiholog. Copilul trebuie lăsat să fie copil, cu lesa lungă, să poa’ să facă prostiile specifice care sunt ca bolile copilăriei, trebuiesc făcute la timpu’ lor. Mai nașpa e când îngeraș a trecut de 25 de anișori, e la casa lui și încă într-o copilărie prelungită și fără finalizare. Povestirea e 100% reală, întâmplată acu’ mai bine de 20 de ani. Aici aveți o imagine asupra personajelor participante la traficul narativ.

Mergeam la Otenița, urbe mândră pe malul Dunării, leagăn a două personalități marcante, Mama și nea’ Nelu Iliescu-Matusalemicu’. Motivul deplasării nu-l mai știu exact, cert e că ne aflam în Dacia 1310 a lu’ Nea Tătelu, eu la volan, Tătelu-n dreapta, în spate în ordinea numerelor de pe tricou, Laleaua Neagră aka Mama, sor-mea și fosta prietenă, actuala nevastă. Încă de atunci, în anii de după Revoluție, românu’ s-a umplut de mașini și a făcut din traficul auto un chin. Ca să ocolim Bucureștiul, preferam să mergem pe centură până-n sud, adică ocoleam jumătate de capitală. Traficul de pe centură exact ca acu’, poate mai rău că se mergea pe o singură bandă. Mergeai încet, printre camioane da’ aveai un avantaj, nu pierdeai peisajul. Peisajul destul de dezolant, o natură moartă pe bază de scaieți și praf da’ învia prin zona lizierelor de pădure când apăreau fetițele. Pe vremea aia, pe centura Bucureștiului, aveai catalog frate!!! Pe dimensiuni, etnii, culoare de păr, de toate pentru toți. În mașină o monotonie d-aia, toată lumea se zgâia pe geam într-o liniște apăsătoare. La o trecere de cale ferată unde-ncetinești să nu-ți sară capacele de la roți, creierul meu odihnit îmi dă impuls de viață. Normal, impuls la drăcii. Deci aveam trecere de cale ferată cu încetineală la roată, liniște-n mașină și un grup de muiedeze în proximitate, atâââââât… acu’ e momentu’. Mă proptesc în claxon să atrag atenția cariatidelor și zic „hai Tactu-le, pă care o vrei, hai că fac cinste c-am luat chenzina!!!”. Pe Nea Tătelu’ nu știa ce l-a lovit. De la claxonu’ care l-a scos din visare și până la fătuca aia care-ți mulase nurii pe geamul lateral al mașinii, era săracu’ total debusolat și repeta „pleacă d-aci!!! calcă accelerația!!!”. În spate râsete și voie bună, într-un vacarm de contradicție totală cu liniștea de până atunci. Totul s-a rezolvat rapid în doi timpi și trei mișcări. Adică un timp și o mișcare. Mi-a tras Laleaua Neagră o scatoalcă după ceafă de mi-am simțit ochii lipiți de parbriz.

-Nesimțitule!!! Cu nevastă-ta-n mașină și tu oprești la curve, ha!?!?!

Am râs cu spume. Carevasăzică nu era o problemă că-i duceam bărbatu’ la curve, nu era o problemă că mă dădeam la curve, nu era problemă nici măcar că eram cu ea-n mașină, greșeala era că o aveam în mașină pe fosta prietenă, actuala nevastă, asta era problema politically incorrect. Săracu’ Nea Tătelu’ ce traumă pe capu’ lui, a răsuflat ușurat când m-am îndepărtat de muzele centuriste și după ce ș-a revenit din spaimă a exclamat „măi tată, tu nu te mai faci bine… unde oi fi greșit ca părinte?”.

D-asta zic, lăsați copii să mai sară din categoria „îngeraș”, io-te ce se-ntâmplă în procesul târziu de maturizare. În curând tre’ s-o narez și p-aia cu ultima bătaie primită de la Mama, petrecută pe când aveam 25-26 de ani.

Ei, cum e? Aveți copii cuminți? Nu tre’ să răspundeți imediat, recitiți articolu’ și mai stăm de vorbă.

 

Îngeraș nebătut la timp

3 thoughts on “Îngeraș nebătut la timp”

  1. Pingback: Top Metode Educaționale... Contondente - 13.07 - Piuituri

  2. Pingback: Personificarea Piticului De Pe Creier - 03.04 - Piuituri

  3. Pingback: Pierdut Certificat De Naștere, îmi Declar Nașterea Nulă - 15.06 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top