Merry CatsMas!!!

Gata!?!?! Toată lumea prezentă!?!?! Cum sunteți? Mai dodoloți așheeea?

Statistic vorbind, cele mai multe și mai apreciate poze de pe facebook sunt alea cu pisici. Perioada asta când felinuțele au la dispoziție brazi și globuri de făcut praf, sunt și mai prezente prin media. Am poveste frumoasă de Crăciun cu pisici. Pentru o-nțelegere mai exactă a narațiunii încep cu…

TABELUL CU PISICI

1- Bailey – pisoi de capitală, tinerel și ușor rubensian, trăit în apartamentul Zănuței, prietena mea pe care o mai găsiți prin povestirile de pe blog. De fapt și de drept Zânuța trăiește-n apartamentul lu’ Bailey pentru că el dictează programul de somn, aranjamentele interioare și ora exactă. Pisoi oo-less, tigrat și destul de timorat din punct de vedere social, cam conservator și degrabă pitibil când e vorba de persoană străină prin casă.

2- Tomiță – pisoi negru cu alb, fost de apartament și acu’ naturalizat la curte. Genu’ de pisic de cartier, suplu că se-ntreține pe toate gardurile și pomii din proximitate, petrece mult timp p-afară și are un puternic simț al proprietății. Sociabil, se-ntinde la mângâiat și-l cam doare la băscuță de persoane noi prin locația lui. Am zis persoane… că dacă-i vorba de alt animăluț se cam schimbă situația. Tomiță o are-n subordine pe mama lu’ Zânuț & King Julien.

3- Karra – Ceasu’ rău, pisica 13 doar pentru că e neagră și e cu „K” și cu doi de „R” în buletin, am primit instrucțiuni clare vis-a-vis de nume să-l scriu corect. Pisicuță delicată de apartament cu acces în grădina blocului, e o nălucă și nu te bagă-n seamă pentru că nu meriți, practic habar n-ai că e o pisică-n zonă. E proprietara lu’ King Julien și sincer mă așteptam să fie după chipul și asemănarea ei… adică muuuuuuult mai zvăpăiată și cu funcție de pitbull. Karra e soră cu Tomiță.

Pentru Crăciunul pandemic de anu’ ăsta, cu număr restrâns și distanțat social, am mers pe varianta de „în familie”, adică gășcuța noastră zăpăcită, și pentru asta trebuia repatriată pe meleaguri natale ploieștene, Zânuț cu pisoiu’ Bailey, fix la mama ei… posesoare de pisoiu’ Tomiță. Pe 24 am mers la București, preluat Zânuța & pisoiescu și hai spre Ploiești. Pe drum Bailey s-a comportat exemplar, ca un pisic educat ce este, în afară de două, trei mieuneli de prezență, nimic notabil. Da’ am ajuns la destinație pe Kingdom Of Tomiță. Combinația cotoi-cotoi, chiar dacă-s ambii oo-less, nu-i din cea mai fericită.

A se observa blana și mimica lu’ Tomiță. Pentru mine, misiunea din seara de ajun se terminase. A doua zi, Crăciun 2020, fac ochi și mă pun pe mesaje pe grup. „Bună dimineațaaaaa și Merry Christmas, ce face fetiliiiii? Cum ați dormit?” Răspunde King Julien „eu foarte bine da’ ceva-mi spune că cele două grații posesoare de cotoi, nu prea”. A avut dreptate. Zânuț a făcut toată noaptea pe jandarmul printre pantere și aproape că-i vizualizam cearcănele din scrieri. King zice „vin eu în două ore să-l iau pe Tomiță că se-nțelege cu Karra”. O vedeam pe Zânuț după alte două ore cu nervii pe bigudiuri și zic, hai totuși să avem toți un Crăciun fericit. Mă arunc în mașină, ajung pe frontul de est, prinde Tomițu’ și hai cu el la Karra pe plantație, în speranța că genele frate-soră sunt încă pregnante și pacifiste. Tomiță pe drum a făcut ca toate fiarele din lume și-l vedeam scăpat din cușca de transport fix pe mecla mea. Mă rog, ajung la destinație și King Julien iar a avut dreptate, în afară de alergături nu s-a întâmplat mare lucru.

Pe drumul de exil a lu’ Tomiță mă sună un prieten care m-a văzut prin trafic la oră matinală de Crăciun.

-Salut și alea, alea de Crăciun… ce draci faci pe străzi la ora asta?

-Salut și alea, alea de Crăciun… dacă-ți zic că frec cotoiu’ pe bune, mă crezi?