România, te iubesc!!! – 23.07

România, te iubesc!!! – 23.07

România, te iubesc!!! - 23.07

România țara tuturor posibilităților, bă da’ a tuturor posibilităților în cel mai pur și corect sens. Ai plecat din România pentru un trai mai bun? Și, e mai bun? Nu te plictisești?

Îmi aduc aminte de un concediu-n Austria, într-o localitate la peste o mie și o sută de metri altitudine, am stat o săptămână și am crezut c-am asurzit. În șapte zile am auzit două zgomote: un nechezat de cal și o drujbă chinuită cam un sfert de ceas. Și atât. În rest liniște și murit de plictiseală.

În fiecare zi găsești câte o știre pe care o citești de două ori ca să te prinzi că nu-i o glumă românească și e pe bune. La aia cu elicopteru’, prima dată am văzut glumele și apoi m-am prins că e un elicopter american în tablă și nituri aterizat de urgență prin București. Citeam un articol cu un bou care și-a înjunghiat femeia de țâșpe ori, în timp ce-i spunea că o iubește.

Da, aveți dreptate, și pe la ruși și pe la americani se-ntâmplă, bă da’ ăia-s două continente de nebuni, nu o țărișoară mică ca a noastră. Când simți că viața e pustiu, e suficient să deschizi orice program/site de știri și-ți faci autocontrol la sănătatea mintală. Se găsește un tâmpit să-ți demonstreze că ești bine la scufiță și că mai poți puțin.

Ultima dudă made in România e aia cu autostrada ASTA Înainte de a comenta, am o-ntâmplare întâmplată prin Austria, la intrare în Viena. Mergeam cu fosta mea prietenă, actuala nevastă, și cu o prietenă dragă rezidentă-n zonă. La un moment dat, pe banda de urgență a autostrăzii, un nene cu aspect balcanic, puteam să jur că e șofer de basculantă la Țăndărei, mergea agale cu un bidon gol în mână.

Noi românii din mașină nici nu l-am băgat în seamă, prietena mea „austriacă” a belit niște ochi de ziceai că a văzut un OZN. Asta așa, să vedeți diferența de culturi. În secunda doi a sunat la poliție, a spus regulamentar unde e tembelu’ și instantaneu, pe postul ala de radio special pentru autostrăzi, a-nceput să curgă mesaj scris pe ecran, plus întreruptă muzica și comunicat cu pericolul apărut.

Noi românii ne uitam buimaci la ce tevatură a iscat un nene cu un bidon gol. Prietena mea se uita la noi și se mira cât de tâmpiței suntem că nu pricepeam ce are cu omu’. Era dus cu bidonu’, corect, da’ să faci atâta caz? De unde păcatele nostre să știm d-astea cu autostrăzi, pe vremea aia n-aveam decât A1, pe care n-o foloseam, și A2 pe care nu mergeam, că spre mare o luam pe drumul vechi.

Tot așa, aparent fără legătură, eram în US și mă duc cu fratele meu Tom să-mi iau permis de vânătoare, io, Cătulică de la sculărie, cum intri-n România, pe dreapta. La unde trebuia să-mi elibereze permisul de vânătoare, tanti emitenta de permise de vânătoare, mă-ntreabă dacă am carnet de șofer. Am, da-i ieuropean. Perfect, e bun și jap permisu’ în doi timpi și trei mișcări.

Io șocat pentru că mă așteptam să trebuiască să mă duc cu mama și tata tunși. Tom s-a prins că-mi dă cu virgulă și mi-a explicat că-n America permisu’ se ia pe bune, cu examen psiho-pupu și testare de-ți ies dracii din tine. Și că ei consideră că în calitate de șofer, poți să omori mai mulți oameni decât cu o armă neautomată. Și are dreptate, în Texas tragi un foc, p-al doilea nu mai apuci că se găsește o mămăiță care-ți rearanjează circumvoluțiunile cu un glonț.

Am înțeles atunci, am avut exemplu acum.

Zilele trecute, pe Autostrada Soarelui s-a întâmplat cam același lucru. Mă rog, ușor altfel, adică-n loc de un zărghinit cu și dus cu bidonu’, am avut o grămadă de inconștienți care au mers ei pe contrasens, pe banda de urgență și pe banda 1. Știți că d-aia-i zice bandă de urgență, că-i pentru urgențe, da? Voi n-aveați o urgență. Și nici nu se numește „banda cretinilor fără frontiere și GPS”.

Bun, că s-a găsit un bou care a făcut treaba asta și alți câțiva care l-au urmat pe premiza „păi ce, noi suntem mai proști”, asta e, începem să trăim în simbioză cu mogâldanii și-ncercăm să-i ignorăm. Da’ atenție, acum ați cam depășit limita și ne puneți în pericol viața. Dacă vreți să vă aruncați în cap de pe Caraiman, e perfect, doar să faceți eveniment public să fiu prin zonă cu pop-corn la purtător și promit că vă fac galerie.

Dar dacă faceți d-astea cu urmări pentru persoane corecte și bun simț, io aș cam înfunda pușcăriuțele cu voi.

Și iar îmi pică pe autorități. Îi știți p-ăia care au camere pe autostradă și-ți ia ție taxă când le filezi podu’ la Fetești? Aia care mi-au dat trei amenzi degeaba și încă mă judec cu ei AICI, cu nume pompos, ceva cu administrarea drumurilor și a rahatului pe varză, aia plătiți de tine să se uite-n pana mea la camerele alea și s-o alerteze pe tanti Poli când sunt probleme. Să nu-mi zică că n-au pe porțiunea aia camere, cea mai nouă porțiune de pe A2, că rahatu’ nu-l doar administrează.

Ei bine, ăia împreună cu tanti Poli, n-au făcut mai nimic. Din contră, se pare că nici n-au fost depistați toți șoferii bătuți în cap cu lupinguri pe autostradă. Ăia prinși au amenzi de 1500 lei, adică 750 lei în 15 zile, și permise săltate două luni. Normal, n-au bază legislativă, ei vor da’ nu pot, că n-au cu ce.

Se pare că nici la prevenție nu stăm bine. Dacă se-ntâmpla ca acu’ o săptămână, ca atunci când a fost accident în lanț de 50 de mașini, probabil că vedeam demisii și porcăială politică de ne „distram” o lună și nu mai aveam timp de covid.

Cam asta e, pentru schimbare avem nevoie de victime. ȘI ASTA-I FOARTE GRAV!!! Ultima dată când s-a ajuns cuțitu’ la os a fost o Revoluție, voi nu vreți revoluție, vă asigur.

România, te iubesc!!! – 23.07

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: