Un prost și unu’ și mai prost – 18.11

Prost made in Romania

Încep cu ăsta că-i d-aci de pe la noi. Pe Netflix găsești filmul românesc „Zăpadă, Ceai și Dragoste„. Vă aduceți aminte că pe vremuri, marea problemă a filmului românesc era sunetul? Ei bine, s-a rezolvat, sunetul merge și e de calitate. Acum marea problemă a filmului românesc e filmul românesc în sine, adică ăsta spre exemplu, care-i făcut cu acea parte a corpului care se folosește la refulare.

Cică-i de prin 2020, io n-am auzit de el, nici nu-s cine știe ce etalon cinefil de luat în seamă, și l-am văzut pe Netflix într-o pană de idei. Nota de pe Cinemagia, că normal, pe IMDB nu-i cotat, e de 7,5. Probabil că a votat toată distribuție, toatele rudele actorilor din distribuție și asociațiile lor de locatari.

Acțiune proastă, glume și mai proaste și trei chestii majore pe care nu le-nțeleg. Prima chestie e apariția unor actori foarte buni în cretinătatea asta. A doua chestie e apariția total fără nici o legătură cu bruma inteligibilă de subiect, a lu’ Nea Mărin, nenea ăla de la emisiunea aia de la Antenă. Nea Mărin ăsta, strângea niște vedete pe care le slugărea prin diverse locații, o altă cretinătate de emisiune. În film apare-n rol de homeless pe niște trepte la intrarea într-o bancă, primește un bănuț și se apucă de jucat Călușarii. Așa, anapoda, ca lovit de streche de zici că-i trecut pe etnobotanice.

Și a treia chestie, poate cea mai importantă, e încercarea actorilor principali de a copia pe mult mai titrații, mai valoroși, nici nu-ncape comparație, actori din seria B.D. Bre Liviu Vârciu, jur, n-ai nici o treabă cu talentul lui Dem Rădulescu. Angel Popescu se vrea Puiu Călinescu, scuze, nici în cel mai frumos vis. La tipu’ cel brunețel, nu știu cum îl cheamă, au nimerit-o la asemănarea cu Jan Constantin… doar coloristic. Este personajul la care am mari dubii că e actor. Cred că se-nvârte maestru-n mormânt dacă-l vede cât de prost joacă.

Sincer, încercarea de asemănare a celor doi dinainte cu actorii din B.D. m-a dus cu gându’ că și ăsta al 3 lea vrea să exprime ceva pe temă. Nici o legătură. Dacă Dem Rădulescu, Puiu Călinescu și Jan Constantin se mai aflau printre noi, îi dădea-n judecată.

Mă rog, n-am văzut pe nimeni să presteze strălucit. Dacă vă spun că-n film încearcă să joace și Alex Velea cu Dorian Popa, v-am spus tot și-s sigur că o să ziceți pas.

Apropo de Alex Velea. Habar n-am cine-l sfătuiește vestimentar p-ăsta și cine se ocupă de imaginea lui, da-s niște tembeli. Zici că-i câinele tatuat a lu’ Nicușor Dan. Are o chică albă și cârlionțată de bichon maltez.

P.S. M-am înșelat, l-am găsit și pe IMDB cu un 5,8 de trecere. Io-l lăsam repetent

Cel și mai prost și rasist cât cuprinde

„The harder they fall” sau „Așa se întoarce roata”, e o prosteală western făcut de, cu și despre negr… persoane de culoare. E o cretinătate cum rar întâlnești. Adică cinematografia tre’ să se alinieze la politically correctu’ mă-sii, da’ doar dacă ești alb, galben, portocaliu, albastru na’vi de pe Pandora sau gay. Dacă ești negr… de culoare, cealaltă culoare, poți să faci ce vrei și te doare la pingică. Poți să faci și miștocăreală că dacă se ia cineva de tine, faci spume și-l faci rasist.

Simt la regizor că se-ncearcă un Tarantino-n exprimare. Nup, n-a mers frățiuer, îți spune fratilii tău alb din Românica.

Actori albi apar în două faze. Când o bandă de neg… așa, atacă un tren și ocupanții vagoanelor sunt numai albi și-s omorâți toți, și când o mini bandă de negr… așa, atacă o bancă dintr-un oraș alb și la propriu și la figurat. Adică numai albi într-un oraș cu toate clădirile albe, practic tot e pe alb. Adică așeeeea la oha, glumă bună cu umor negr… sinistru și spiritualo-vomitiv.

Habar n-am ce caută Idris Elba în porcăria asta, probabil că a fost greu în pandemie și a acceptat orice rol.

Acțiunea-i clasică, un copil asistă la asasinarea părinților de către unu’ rău căutat de poteră. Ăsta micu’ se face mare, devine și el un mic rău, îl caută p-ăla criminalu’, îl găsește și-l ghici, exact, omoară. Da’ înainte să-l omoare, ăla negru de respiră greu, nu, nu era ta-su, era fra-su și chiar respira greu grație unui glonț pe care-l avea în stomac și-i căzuse greu.

O glumă de film pentru orice comunitate, mai puțin neagră, subiect prost, actori mediocrii, de cacao de la cap, la coadă.

Sigur vă-ntrebați „de ce mama dracu’ nu-l oprești dacă vezi că-i catastrofă?”. Simplu, pentru mine filmele proaste-s de două feluri: filmele proaste plictisitoare și filmele proaste de bubuie. P-alea plictisitoare le opresc că-s plictisitor de proaste și p-alea proaste de bubuie le las, pentru că sigur mă surprind ele cu ceva. Și chiar am dreptate.

După porcăriile astea două m-am scos cu RED NOTICE de m-am râs puțin și m-a rezolvat Gal Gadot cu o curățare de retină.

Pentru altă cretinătate care-i musai de văzut AICI