IPG, aka UPG, aka Voodoo și PG – 27.11
IPG Ploiești, mândria urbei mele, Institutul de Petrol și Gaze pe numele complet, rebranduit în UPG, Universitatea de Petrol și Gaze, loc de făcut carte, facultate cu intrare relativ ușoară și cu ieșire extraordinar de grea, sau fără ieșire, a fost una din universitățile recunoscute pe plan internațional.
Ingineru’ cu IPG-u’ terminat, era foarte respectat și bine văzut în afara țării. Practic pe vremea lu’ Ceșcaru, dacă te nășteai în Ploiești, în proporție de 70% aveai părinți care lucrau în petrol sau într-o fabrică care făcea chestii pentru extracția sau prelucrarea petrolului. Ursitoarele erau moscolite și cu căști de petroliști, echipa locală de fotbal se numea și se numește Petrolul, aveam restaurante cu denumiri de „La Sondă”, „Sondoru” sau „Găzaru” și parcursul prin viață îți era oarecum prestabilit.
Io în familie am avut ori militari, ori petroliști. Puțini suntem cei care am apucat alte căi, dar am interacționat cu fenomenu’.
Fiind băiet IPG-ul cutreieram, fără să aparțin școlăristic de el.
Loc de pileală. Mă-ntâlneam cu prietenii IPG-iști la barul din facultate. Da dragilor, dat fiind că IPG-ul e-n Ploiești, avea bar. Cred că singura instituție de învățământ superior din România cu bar în incintă.
Loc de chef. Mă plictiseam într-o sâmbătă și împreună cu doi prieteni, unu’ din ei e ăla cu oolele, AICI am tras un chef într-un cămin din IPG de povestit la nepoți. Tot căminu’ era un chef, de la parter până la etajul trei. Pentru că la patru era zonă de retragere în singurătate, dacă-nțelegeți ce vreau să zic. Și uite așa… loc de mers la gagici.
Dar cel mai important, IPG-ul a fost un loc unde se făcea carte, un institut care a dat mulți meseriași recunoscuți internațional.
Bă și citesc o știre. AICI o găsiți integral. Cică o studentă a omorât o pisică în cadrul unui ritual satanic. Fătuca cu probleme mari la mansardă, cică se simțea fără vlagă și slăbită. În loc să ia un bulin cu vitamine, să-și facă un test Covid sau să coboare dracu-n bar că o făceau oamenii ăia bine, a mers pe varianta cu pisica.
La mă-sa-n cult, dacă bei sânge de animal proaspăt sacrificat, prinzi puteri și te faci armăsar, fix ca calu’ din poveste da-n loc de cărbuni de grătar încinși, e cu sânge. Cică prin cameră avea tot felu’ de chestii cu ritualuri satanice, lumânări, literatură de profil, lame de pus pe venă etcâuri. Io cred că cineva tre’ să arunce o privire pe istoricul medical al fătucii, sigur găsește abonamente VIP pe numele ei la 9, Voila și Săpoca.
Cred că e prima dată în istoria IPG-ului când s-a întâmplat așa ceva. P-acolo am participat numa’ la ritualuri bețivănești, singurele animale „sacrificate” eram noi, cu mențiunea că nici un animal n-a avut de suferit, poate doar două zile, cam cât o mahmureală serioasă.
Știam că au inventat secții noi, birotică, management, draci, laci, bă da’ de catedra de Voodoo n-am auzit.
Avem o Poliția Animalelor, zic să o folosim și îi urez un sejur all inclusive de cel puțin cinci ani cu executare, în resortul ăla de dame de la Târgșorul Nou.