SOS! Chiloți în flăcări! – 7.01

Chiloți în flăcări pe bune, adică nu vă speriați că nu-i cu pornache.

Io când sunt calm și nu fac tâmpenii voluntar, fac tâmpenii involuntar. Te crezi zăpăcit și aiurit? Crezi că nu s-a inventat psiholog pentru tine? Te-ntrebi cum dracu’ dai prin toate gropile? Stai liniștit, ești bine.

Unul din cele mai șmechere momente ale zilei este ăla când te duci la budă. Acolo-ți vin idei, îți chemi cerbii, inhibițiile dispar, e cool de cool, Și dacă tot e șmecher de ce să nu fie all inclusive. Pentru mine asta-nseamnă că dacă există o cafea și o țigară-n proximitate, termenul de șmecher devine perfecțiunea întruchipată.

Acasă nu pot să fac chestia asta că fumez doar la bucătărie, da’ la muncă n-am restricții, fumez la budă și-mi dă și sentimentu’ ăla de elev de liceu rebel.

Exact înainte să plec să-mi fac radiografie la degețelu’ ăla obscen, AICI detalii, am zis să trag o tură pe la budă să nu mă ia cu emoții la doftor. Pregătit cu cafeluță și țigăruță, mă așez maiestos pe bună, regulamentar cu pantaloni și chiloți în vine, logic, și mă pun pe refacere zen, disertații pe tema nemurirea sufletului și un joculeț pe telefon.

Pe bune, e marfă, io aș băga chestia asta pe la toate hotelurile de peste cinci stele. „Vă lăsăm să fumați pe budă, personalul nostru face livrări direct la wc-ul dvs, profitați de promoția cafea + o apă + trabuc cubanez și ultimul număr din Playboy moca”. Vă jur, succesuri garantate.

Așa, deci eram liniștit și combinam la biluțe pe telefon. La un moment dat, în fumăraia din cabină și-a făcut loc un altfel de fum. Stați liniștiți, n-am avut dietă picantă și nu făceam lavă să arză vasu’ de wc, era alt fel de fum, nu ăla de la țigară. Io fumez chestii artizanale. Nu vă speriați, deși nu pare, toate-s legale. Îmi iau tutun la plic, filtre și foițe, prestez la ele și ies mult mai ieftin. Carevasăzică, fac concurență maximă fabricilor de tutun.

Îmi ies niște chestii mai finuțe, mai scurte și muuuult mai ieftine ca piața liberă și gâtuită de taxe pe fumat. Problema apare când nu pun suficient tutun, ies țigările mai anemice și mă umplu de scrum și, aici am vrut să ajung, de jarul care pică ca prostu’ de cele mai multe ori pe mine.

Exact asta se-ntâmplase, picase jaru’ fix în chiloți, pe porțiunea aia alocată spațiului dintre bijuteriile coroanei și refulare… ca să mă exprim academic. Adică aveam chiloții în flăcări mai pe scurt. Mă rog, nu de sunat la 112 da’ dacă nu mă prindeam la timp probabil că mă afecta și la blugi și-n mod cert la imagine.

Să-l vezi pe unu’ alergând pe holurile unei instituții, nu contează ce instituție, exclus spitale psiho-pupu unde cred că e ceva relativ normal, alergând cu pași de pinguin cu chiloții în vine și-n flăcări, îmi făceam muci imaginea până la adânci pensionări.

Deci? Cum e? Te mai crezi dus cu bidonu sau zici o rugăciune-n cinstea mea?

P.S. Chiloții mei, adică boxerii, au ajuns la gunoi că prin gaura aia se face curent de sărăkie.

Apropo, v-am arătat radiografia la deget? M-am rugat de tanti doctora să-mi facă și o poză cum vreau eu și săraca, să scape de nebun, mi-a făcut.

Culmea e că trauma, cel mai bine se vede-n poza mea.