Îmbălsămare a la carte – 21.02

Îmbălsămare a la carte – 21.02

Îmbălsămare a la carte - 21.02

Îmbălsămare pe bune, d-aia de se face la decedați. Pun pariu că ați gândit „iar a scăpat ăsta la cocârț și s-a îmbălsămat”, bine, am scăpat, da’ așeeea, finuț, fără îmbălsămare serioasă.

Cum îmi refac zen-u’ pe facebook la Silviu Iliuță-Cronici pe bune unde găsești chestii delicioase, mai văz câte un text de-mi reactivează-n căpăcică amintiri prăfuite da’ demne de montat în piese comice pe marile scene ale lumii.

Am învățat să mă descurc în multe situații. Vrei în prima linie pe un teatru de război, io-s cel mai nimerit să mă ai de partener. Sigur te-ntorci viu/vie și cu magneți de frigider. În orice situație tembelă care te lasă cu gura căscată și sfidează orice logică, pe mine să mă suni că ne descurcăm.

Cre’ că acu’ două zeci de ani, poate mai bine, mă sună o prietenă bună.

-Cătule, sunt în rahat, a murit mamaie.

-Dumnezeu s-o ierte. Păi na, se mai întâmplă, bine că nu vrea să se mărite că te ducea mai mult o nuntă.

-Ce fac că-s chioară de bani, ăia de la morgă-mi spun s-o iau, nu știu cu ce, ce să fac, sunt disperată.

-Stai lină că ne descurcăm. Vine fratilii tău și vedem ce facem.

Am mers pe logică. Haine avem, groapă facem că avea un loc undeva,  coșciug cumpărăm mai pe sărăkie că asta e, mașină am io de la firmă. O Dacie papuc numa’ bună-n branșa asta. Am mers, am preluat-o pe a bătrână, am băgat-o-n mașină, mă rog, aproape total că n-avea loc și era cu picioarele p-afară. Da’ am legat ușile cu o chingă, pe mamaie cu alta, țâță de mâță.

La cimitir stupoare.

-Îmbălsămare este?

-Ăăăăă, a fumat mult, se pune? Oricum, e ok, arată de zici că doarme și oricum sperăm să o pitim repede, n-are timp de…

-Dom-le, io nu glumesc, dacă n-aveți certificat de îmbălsămare n-o primesc.

De unde dracu’ facem rost de certificat de îmbălsămare. Ajungem la o clinică privată cu mamaia în papuc. Apropo, Dacia papuc avea suspensiile pe spate pe foi de arc, adică rigide rău și biata mamaia se așeza mai bine-n copârșeu la orice gropiță de pe drum. N-am avut noroc că nici ăia nu făceau mumificări. Dar băiat deștept și simpatic cum mă știți, am obținut de la o asistentă un făcut din ochi și un număr de telefon de la o tanti care făcea d-astea.

O sun îmi dă adresa și-mi zice s-o sun iar când ajung. Și ajung. Partea proastă a fost că la adresa menționată nu era nici o casă, doar blocuri cu zece etaje. Sun iar.

-Săru’ măna, am ajuns, cum facem?

-Cum arată decedata?

-Decedată… cum să arate. Dacă n-a murit până acu’, sigur am rezolvat eu problema cu zdruncinăturile de la mașină.

-Nu dom-le, cum arată, adică grasă, slabă, înaltă, cum arată?

Mie-mi dădea cu virgulă. Ce mama dracu’ vrea asta de fapt și de drept, să o ceară de nevastă?

-Slabă, înaltă, fostă brunetă da’ acum e pe alb, aproape de suta de primăveri, cre’ că piesă la viața ei, da’ nu pot decât să presupun pentru că nu existam în perioada interbelică.

-Buuuun, hai sus la etaju’ șapte, lângă lift.

– O vreți cu tot cu coșciug sau doar moarta? Sper să meargă liftu’ că-i cam grea.

-Bă ești nebun!? Să nu te prind cu cadavru’ la mine la ușă!

-Păi da tanti, da’ io vreau îmbălsămare la mamaie nu la mine, io o să mă-mbălsămez la pomană.

-Hai sus că-ți explic.

În mintea mea, tanti asta trebuia să arate ca un preot d-al lu’ Amon din Teba, să dețină scule de îmbălsămare, incantații, vase, chestii, socoteli. Aiurea-n tramvai, nimic din pelicula mea care se derula-n căpăcică. Am ajuns, mi-a dat o sticluță cu formol, certificat de îmbălsămare, la revedere și la gară.

-Răstorni formolu’ prin coșciug, pe hainele decedatei și gata.

Am ajuns la mașină și i-am spus prietenei mele.

-Soro, mare baftă ai că mă cunoști. Stai să vezi îmbălsămare a la carte, made in Cătulică, cioclu-n timpu’ liber.

I-am dat lu’ mamaie cu formol de te apuca plânsu’ de la aburi și dacă n-o cunoșteai.

Am ajuns la capelă victorioși, cu acte-n regulă, după niște curse nebune prin oraș cu victimă la purtător, într-o mașină brand-uită cu firme producătoare de chestii pentru electricieni.

După doi sau trei ani moare tataia-l meu. Îmi făcusem și niște cârlige de agățat coroane, adică am fost un premergător al dricurilor profesioniste cu autopropulsie. Atunci încă erau d-alea trase de cai.

Apropo, aveți AICI un calendar făcut de o firmă de pompe funebre. Parcă-ți mai vine să mori. AICI alte tâmpenii că știți că mă pricep.

Îmbălsămare a la carte – 21.02

4 thoughts on “Îmbălsămare a la carte – 21.02”

  1. Ha ha ha 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
    Mai baiete nu te mai citesc la prima ora…
    Nu am parte de cafea…
    Dar e bine ca esti descurcaret! 😁

  2. Pingback: In Porc, Out Pastramă - 04.04 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: