Live – le ie veața mea – 05.03

Live -le pe facebook, un buton pe care l-aș desființa fără nici cea mai mică remușcare. Butonul de live e degeaba, nu-i văd rostu’ și dacă are, sigur se pitește de mine.

În primu’ rând live nu e live. Adică apeși butonu’ cu pricina, te fotomutrezi, adică filmezi, apoi postezi. Algoritmii și cercetătorii britanici ai lu’ Zuchi, verifică filmarea să nu conțină pornoșaguri, limbaj de cartier și alte chestii nocive, apoi se postează pe facebook. Adică nu e live că livele a fost în urmă cu cinci minute sau mai mult. Da’ nu asta-i problema.

Problema apare când persoane care n-au nici o legătură cu nimic, fac liveuri despre nimic care să te intereseze da-ți invadează ecranu’. Mi-am permis impertinența de a face o mini clasificare ale live-urilor.

1. Cheful de maneliști

Când e chef de chef cu fără număr și cadâne cu buric la vedere, e musai să fie live. Pur și simplu nu merge fără. Nu contează că ești la Paris șau Țăndărei, lumea și mai ales dușmanii tre’ să facă plici de invidie și să știe că tu faci aripioare la grătar, mititei de la Sel și bei bere la pet.  Eroul principal filmează protagoniștii, face o mini prezentare ca să se vază cu ce cruciați e la băută, din când în când mai întoarce camera să nu uităm cine-i miezu’ și-n general urlă niște inepții pe care slavă zeilor, nu le-nțelegem datorită manelelor, ghinionu’ dracu’.

Cele mai interesante clipuri de acest gen s-au înregistrat în pandemie când au venit mascații și DSP-u’.

2. Deprimatul sau înecatu-n butoiu’ cu amintiri.

Scena se derulează așa. Apare un individ în imagine cu o mimică de cameraman specialist. Te prinzi că s-a prins că filmarea a-nceput când mimica se schimbă într-o față gravă, pe fundal e o aoleală gravă și omu’ suferă de-ți lăcrimează cotu. Practic nu zice nimic, el transmite sentimente de plângi cu muci… asta dacă le-nțelegi. Că dacă nu le-nțelegi și ai muci, e bine să-ți faci un test.

El suferă din dragoste, din copilăria agitată, degeaba, că și-a pierdut tinerețea în van, sau atenție, face playback. Exemplu mai jos.

3. Interlopu’ supărat

Se mai întâmplă ca poliția să-ncurce chestii pe la un interlop. Ăsta nervos, simte nevoia să-mpărtășească cu toată lumea niște idei revoluționare cu trimitere la morții și răniții unui polițist. Exact ca la punctu’ 1, vin mascații da’ fără DSP. Legenda spune că astfel de postare e un fel de serial. Mai apare una cu scuze, declarații de dragoste și promisiunea că nu mai face.

4. Mămica teroristă

Cu riscu’ de a mă expune la bălăcăreli, sunt mămici prin online care nu se pot abține să nu ne servească sistematic imagini cu plodu’ din dotare, dimineața, la prânz și seara. Bine că noaptea copilu’ doarme. Am înțeles, a născut un prințișor/prințișoară, că e cel mai, cea mai, e normal, e puiu’ ei, da’ io n-am nici o vină, n-am fu… nu l-a făcut cu mine. Să-i trăiască și să mă ierte da’ mai vreau chestii de la ea când termină copilul facultatea.

„Gigel papă tot”, „Gigel vorbește”, „Gigel face caca la oliță”, pe bune, hai să ne auzim când „Gigel găsește leacul pentru cancer” și mai vorbim.

5. Pițipoanca fără urmăritori

Pițipoanca când era mică o chema Gigel. Traumatizată și mereu cu ledul și camera de la telefon pe ea, pițipoanca ne spune și ne arată tot. De la ce mănâncă și până la ovare, ea nu mai are nici un secret față de lume. Probabil că d-aia n-o mai urmărește nimeni.

Să mor dacă nu-i scriu lu Zuchi să scoață butonul ăla de live. AICI altă chestie cu dureri de cap.

Live – le ie veața mea – 05.03