Invenții care trebuie inventate – 27.03
Invențiile ne-au dus povestea mai departe, invențiile ne fac viața mai ușoară și ne ajută să trăim ceva mai bine. Sper că e clar că nu mă refer la bomba atomică, zic de invențiile alea normale la scufițe, spre exemplu Isaura mea, pupă tata pe ea de hărnicuță. În cele ce urmează vin cu hinturi pentru cercetătorii britanici să mai lase dracu’ inventarierea piciorușelor la miriapozi sau comportamentul moliilor pe lună plină. Să facă chestii utile societății.
1. Drona de șters prafu’
Ăla care o să-și treacă numele la invenții în dreptul dronei de șters prafu’, o să se umple de bani și va avea statui în marile capitale ale lumii. Personal sunt dispus să merg până acolo, până la un tatuaj de recunoștință cu numele lui + love. O dronă de șters prafu’ silențioasă și scumpiță, care să se comporte finuț cu machetele mele de avioane și cu bibelourile bufnițe, care să tragă și pârțuri parfumate de iasomie, o să fie invenția secolului. Ce, nu se poate? Nu se poate, ha? Adică ați inventat toate drăciile de drone capabile să atingă-n boașe un muscoi care zboară cu viteza sunetului în zig zag și nu puteți să faceți o dronă care să șteargă prafu’? O să vă umpleți de bani, vă spun io.
2. Drona de „liber dreapta”
Că tot suntem la drone. Să presupunem că ești pe DN1 sau alege la-ntâmplare un drum național din Românica că-s toate la fel. În fața ta e un team bulding al camionagiilor de tip melc relaxat și fără catalizatoare la eșapamente. Locuri de depășire mai găsești da’ nu te bagi că-s multe curbe. Dacă ai avea un botonaș pe bord, lângă ăla de avarie, pe care dacă-l apeși iese o dronuță cilibie, nu mare, care să meargă-n fața ta și să-ți transmită imagini în timp real cu traficu’ din contrasens. Ziceți voi dacă n-ar fi șmecherie. Ajungi mai repede la destinație, nu riști să primești prima pensie-n trafic, plus că ajungi la destinație cu feng shuiu’ nepus pe moațe.
3. Pastila de a doua zi
Sincer, de câte ori ați fost la un chef tare cu muzică bună, cu prieteni plini de glume și gagici fezabile, da’ a trebuit să te retragi ca Cenușăreasa pe la un 12 noaptea, pe motiv că muncă a doua zi, sau trebuia să faci ochi în creierii dimineții ca s-o duci pe mătușa Caliopi la aeroport? Trebuia să consumi alcool cu măsură că iese la fiolă și să dai cu picioru ocheadelor sexoasei care te scana cu insistență. O pastilă de a doua zi care să te scape de alcoolu’ din instalație și respirație, este aproape o obligație pentru lumea medicală. Pana mea, nu știu cum să faceți, amestecați adrenalină cu zvâc și ADHD, toate pe muzică de bunți bunți și vedeți ce iese. Trageți combinația la pastile și geana pe proprietăți pe Coasta de Azur, pentru că vânzarea o să fie mai mare ca la Viagra și o să aveți bani ca faraonii. Poate chiar o combinație între cele două, plus ceva pentru covid și chiar că revoluționați lumea medicală.
AICI un articol pe temă cu soluții medico-băbești.
4. Softul de recunoaștere facială a idioților
Un nano drac pe varză pe care să-l servești cu cartofi prăjiți de la Mec, sau într-o shaorma cu de toate, care să trăiască-n simbioză totală cu tine și sa-ți șoptească la urechea internă informații despre cineva pe care-l cunoști la un moment dat.
-Boss, vezi că ăsta-i bou, nu merită să te bagi în polemici cu el.
Sau să te corecteze pe tine când tragi dreapta pe arătură.
-Boss, vezi că ești bou, are dreptate domnu’. Apropo, m-am conectat cu nano dracu’ lui, tocmai ce-i spune că ești bou.
5. Teleportarea
Ca Picard, te apeși pe insigna din zona sfărcului și țuști la o cafea pe Everest. Io vreau să ajung în Peru. Peru nu-i chiar Monaco. Am găsit hotel la Lima cu 125 de lei pe noapte. Presupun că au și oamenii ăia KFC, deci pot să mănânc la prețuri accesibile. Am dat la vrăjeală o dată de plecare și prețul drumului București – Lima și retur, începe de pe la 800 de euro și urcă la cer, pe la ăia 10000 de metri pe unde zboară Boeingu’. Nu vă mai spun că durează două zile cu tot cu escale. Adică pleci în concediu de o săptămână din care pierzi patru zile pe drum, totul la un mizilic de 4000 de lei. Dacă se brevetează teleportarea pe lista de invenții, io aș reglementa pe distanțe. Adică vrei la Praga, vezi că ai avion, vrei la Honolulu, altă treabă. Stați, nu dați cu pietre, de tine zic King (prietena mea însoțitor de bord care o să creadă că o vreau în șomaj). Personalul navigant l-aș păstra pentru cursele scurte, o să fie mai odihnit, poluarea se va mai diminua și teleportatu’ l-aș da tot companiilor aviatice. Ca să te pregătească, să te țină de mână și alte chestii pregătitoare, sigur o să mai angajeze personal. Grijă mare la preț, că dacă-l dublați și singurul argument de vânzare e că nu pierzi vremea pe drum, nu-i ok.
6. Bula ta
Un dispozitiv pe care să-l ai în casă, apeși un butonaș și-n juru tău se formează o bulă de liniște sau cu fundal sonor pe care-l alegi tu, un ciripit de păsărică, o cădere de apă, d-astea de refăcut zenu’. Dă vecinu’ cu bormașina, nici o problemă. Click și te bagi în bula ta cu susur de râuleț și bâzâit de albinuță. Astea pentru varianta 1.0. La varianta de bula ta 1.1, să se pună și jaluzele că poate vrei întuneric. De la varianta 2.0 să mergi pe proiecții de planete, harem de sultan sau ce-ți mai trece ție prin căpăcică.
Și mai am o grămadă de idei care pot sta la baza conceptului de „La vie en rose”.