Cozonacul e cotat la bursă – 20.04

Cozonacul e cotat la bursă – 20.04

Cozonacul e cotat la bursă - 20.04

Cozonac, pască, miel, draci, laci… cumpărăturile încep în 5… 4… 3… 2… năvăliiiiiți! Începe a doua perioadă favorită a mea din an. Prima rămâne săptămâna dinaintea Crăciunului. În aceste perioade românu’ ține neapărat să demonstreze că are gena aia rămasă-n ADN de la popoarele migratoare. Anul ăsta, datorită scumpirilor este posibil să nu mai existe risipa clasică made in Romania. Dacă are și scumpirea un avantaj, ăsta e. Io și familia mea extinsă, la masă suntem mai ușor că nu vrem să ne balonăm. Adică un aperitiv clasic, verdeață, ou, eventual un drob, o brânzică și ceva salată. O sarma cu o bucată de fripturică, de porc pentru că mielu’ nu-i pentru săraki, și cam asta-i tot. Dar musai cozonac. Cum n-are rost să te chinui să faci cozonaci, ca-n fiecare an merg pe varianta clasică, comand. Costă, nu-s ieftini, anu’ ăsta pot fi cotați la bursă alături de petrol și gaze.

Sâmbătă opresc să-l alimentez pe Sherman fix lângă o cozonocărie și se duce soața mea să comande. Vine d-acolo și-mi zice.

-Boss. problemă, acriturile de la cozonocărie nu fac rezervări. Ba fac, da’ de luni.

-Care plm e diferența, numa’ mâine nu-i luni. N-aveau caietu’ pornit să te treacă acolo?

-Nu știu ce n-aveau, da’ aveau regulă cu luni și moace de pus murături.

Să vă spui, la noi la cofetăria aia, probabil pentru balansul universal al dulcegăriilor în contextul glicemiei clientului, au angajat niște tăntițe cu niște mecle acre ca să-ți taie greața. Nu vă spun de atitudinea lor în relația cu clientul devorator de zahăr. Zici că-ți dau de pomană nu savarine la preț de petrol la baril. Mă rog, trecem peste și mă duc luni. În fața mea un nene lua prăjituri și o tanti îl servea pe el. Cealaltă tanti stătea la masă, cu ochii-n telefon și mesteca gumă cu gura deschisă de-s ferm convins că i-am salutat omulețu’. Nici nu m-a văzut în ciuda staturii mele rubensiene. Mă rog, hai să nu deranjez mai ales că nenea ăla din fața mea era gata.

-Săru’ mâna, vreau să fac o comandă de cozonaci.

-Așa…

-Doi vă rog.

-Pentru când?

-Sâmbătă dacă se poate.

-La ce oră?

-Păi la cât vin cozonacii?

-De un’ să știu…

-La 10 e ok? Adică… vin până la 10? Că n-aș prea vrea să bat drumurile degeaba, mai ales că-n perioada asta sunt nominalizat la curățenie.

-Trec 9, da’ să veniți după 10.

-Vin la 11 dacă trebuie. Dacă vreți, vin la 12 noapte imediat după ce ne dă lumina fără factură, important e să nu mă plimb creanga pe drum.

-Nu, 10 e bine. Numărul de telefon și avansu’.

-Deci vin produsele până la 10.

-V-am zis că nu știu, dacă v-ați trezit în Săptămâna Mare că n-aveți cozonaci!

Și a ieșit Hulk.

-Io m-am trezit din săptămâna mică, dumneavoastră n-ați luat comenzi.

S-a prins că știu și a-nghițit gălușca. Am dat avans, am lăsat număr de telefon și-mi dă o hârtie d-aia scrisă de mână pe care scrie mare ridicare la ora 9. O să mă duc după 10. Hârtia are doar valoare sentimentală, pe parte fiscală nu contează deloc. Anii trecuți eliberau și bon, da’ hai să nu fiu rău, că doar n-am epuizat toată bunătatea de Crăciun, mai am ceva stoc de anu’ trecut.

-Să veniți după 10 și să nu uitați număru’ ăsta.

Aveam un 14 încercuit cu pixu’. Parcă văd că mă duc la 10 și stau până la 12 că n-au venit numerele 7 și 11. În toată perioada vizitei mele în locație, tăntica cu guma nu terminase de rumegat. Cred totuți că e șefa. N-am făcut multe valuri să nu mă trezesc cu o meduzică-n cozonaci pe mod „care-i mă ăla spiritualu’, 14, ha? pune-i cu covid și aport de ADN să se-nvețe minte!”. Alte tâmpenii de cumpărături, AICI.

Cozonacul e cotat la bursă – 20.04

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top