Dă-mi traficu-napoi – 14.05

Dă-mi traficu-napoi – 14.05

Dă-mi traficu-napoi - 14.05

Nici traficu’ nu mai e ce a fost. Adică e, nu vă gândiți că au făcut ăștia autostrăzi undercover și nu știm noi. Traficu-i tot acolo, cu claxoane, cozi interminabile și mogâldanu’ deștept care depășește coloana-n așteptare. Au cam dispărut dracii, pluțele lansate de la un participant la trafic la altu’, chestiile onomatopeice de mamă, sarea și piperu’ de pe străzile noastre. Joi dimineață s-a-ntâmplat ceva de nu credeam că o să văd în viața asta pe străzile din Românica, mai ales în Ploiești. Noi suntem mai agitați așeeea.

Știu că am mai zis asta, da’ acu’ nu glumesc…

ATENȚIE, URMĂTORUL MATERIAL VĂ POATE AFECTA EMOȚIONAL. PUTERNIC EMOȚIONAL!

Vă spuneam acu’ ceva timp că de acasă și până la muncă am un singur semafor. E într-o intersecție dodoloață cu multe benzi și numa’ bulevarde. Io d-acasă plec jumate adormit, da’ la semaforu’ ăla mă activez pe modul huligan și-ncep cu înjurăturile-n trafic. AICI Io cred că-i ceva suspect cu zona aia. Orice domnișorică aranjată și finuță, cu mult roz și buburuze pe capotă, se transformă-n Xena pe porțiunea aia. Tătăiță ăla de la volan, ăla de 80 de ani care se mișcă-ncet și prudent, face ca Leonidas la Termopile. Nici pietonii nu-s foarte calmi. Dacă te-nfigi în claxon sau nu oprești chiar regulamentar și ești cu botu’ mașinii aproape de zebră, riști să te-njure și preșcolarii.

Evenimentul s-a produs joi dimineața. Plec din fața blocului, nu mai intră nici o mașină-n mine, ajung la semafor și mă pun pe așteptat. În fața mea trei mașini. Abia ne așezasem în coloană că așa ne dictase roșu’ semaforului. Coboară ăla primu’ din frunce și se repede spre mașina doi după număru’ de pe tricou. S-a dat jos din mașină foarte fioros și cu un mers d-ăla de „te omor să moară mama și tot neamu’ meu de albinuțe lucrătoare”. Nu se vedeau urme de coliziune și am presupus că s-au șicanat în trafic și aici la semafor s-au întâlnit. Am zis:

-Nevastă, pregătește telefonu’ că avem show matinal moca! Să ai pregătit și unu unu doiu’ la-ndemână, simt în eter că-i vorba de cafteală serioasă!

Și se duce ăla la mașina din spate, traficu-ncremenise ca la Titanic când moare Jack, se apleacă și efectiv intră cu 15% din moacă pe geamu’ de la șofer. Io am zis că vrea să-i dea un cap în gură și-mi cam dădea cu virgulă, adică asta cu capu-n gură se folosește în lupta corp la corp în condiții de față-n față, sau cap în proximitatea gurii. Mergea un pumn, un șut, un altceva, clar nu cap în gură. Și atunci s-a produs miracolu’.

După ce agresorul a zăbovit o fracțiune de secundă cu ăia 15% din meclă pe geam, s-a retras ușor, însoțit de 15% din fața presupusului agresat, ambele fețe într-un set de pupături de tip mafioto-sigilian, sau cum se pupă ăștia din fotbalu’ mioritic de-mi întorc mie stomacu’ pe dos. Am rămas fără replică. Nu tu un dumnezeu pomenit, nimic cu morți sau răniți, nici măcar o ceartă de lorzi cu „domnule, vă rog să vă cereți iertare că atunci o să cer satisfacție și vă aștept la duel în zori, în parcarea de la mall”. Nu vă mai spun că am presupus că-i o dameză în mașina doi. Nu, stupoare, era un bărbat… bine, nu că am avea ceva-mpotrivă cu asta. Am rămas io și toți participanții la trafic, fix ca proștii cu telefoanele-n mână pregătite de filmare. Din scandalu’ pe care-l vedeam noi imortalizat în filmare, cât pe ce să ne alegem cu un film porno.

Nici traficu’ nu mai e ce a fost…

Dă-mi traficu-napoi – 14.05

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: