Denumire document: 20 lei – 18.06
Probabil că ați văzut că am cam tras chiulu’ săptămâna asta. Am fost puțin prins cu chestii, o să vă spui care a fost marea problemă existențială ce m-o bântuit de câteva zile-ncoa’. Undeva pe vinerea trecută a trebuit să fac un drum la ITM. Aveam nevoie de un document emis de ei cu denumirea generică de… document. Alte date n-aveam și am avut suficient de multă ciungă-n păr să nu sap puțin să văz cum se numește. Pe model „cine-i prost să stea acasă”, io n-am stat acasă și chiar m-am dus la ITM. Pe această cale, țin să mulțumesc autorităților că au pus ITM-u’ într-o clădire de doar două etaje. O să vedeți de ce.
Birou’ 1.
-Bună ziua, am și eu de ridicat un document…
-Nu-mi spuneți, mergeți la doi la registratură.
-Să trăiți, am înțeles?
Birou’2, etaj 2 – ghici? Exact, registratură.
-Bună ziua, am și…
-Așteptați afară, venim noi!
-Aaaaa, azi?
Și a și ieșit o tanti destul de amabilă.
-Deci, am nevoie de un document emis de dvs în care să fie draci, laci și flamingo roz.
-Nu la noi, trebuie să vorbiți la fiecare angajator al dvs care tre’ să vă emită bla, bla și neapărat bla.
-Nu doamnă, este o simplă foaie fără bla și nici cu bla.
-Nu, nu la noi.
-Ba da, la dvs. Știu că e undeva la 20 de lei.
-Aaaaaaa, păi spuneți așa, documentul de 20 de lei. Am înțeles eu greșit. La etajul 1, la ghișeu.
Birou’ 3, etaj 1 – Ghișeu care avea o coală lipită pe care scria sugestiv, ghișeu.
-Bună ziua, am nevoie de o fișă care să spanac pe varză și am nevoie de ea pentru dosaru’ NASA. Altfel nu obțin bilet cu loc la următoarea misiune spațială și nu vreau să stau în picioare.
-De la nooooi!? N-am auzit, nu știu… nu știu ce să vă dau. Cine v-a trimis la noi?
-Colega dvs. de la registratură. Costă 20 de lei.
-Aaaaaaaa, e altceva, știu ce vreți, imediat.
Și butonează cam cinci minute.
-Mergeți la contabilitate la etajul 2 și plătiți 20 de lei. Să treceți pe la mine să-mi arătați că ați plătit.
Birou’ 4, etaj 2 – Contabilitate sau casierie?
Ajung iar la doi și ajung la două uși. Pe una scria contabilitate, pe cealaltă casierie. După mintea mea creață, bani + plătit + chitanță = casierie, nu contabilitate. Da’ dacă doamna etaj 1, ghișeu a zis că la contabilitate, hai la contabilitate. Knock, knock regulamentar, intru și dau peste un nene în prag de pensionare, murătur tare de tot.
-Bună ziua, trebuie să plătesc…
-Așteptați pe hol, o să vă cheme o colegă.
Și gata, am ieșit. Stăteam pe hol și urmăream niște duduițe care se perindau pe ușa de la casierie. La un moment dat, o tanti mă vede.
-Așteptați pe cineva?
-Cred că da, poate chiar pe dvs. Nenea colegu’ de la conta mi-a spus că mă cheamă cineva de la dvs. din birou.
-Și noi de un’ să știm că sunteți pe hol?
-Doamnă, am presupus că aveți camere de supraveghere sau că ați primit un mail-uț de la ghișeu.
-Poftiți.
Am intrat, am plătit, am plecat… adică cum ar spune romanu’ „Veni, Plătiti, Vici”.
Birou 5 reloaded, etaj 1, ghișeu.
-Săru’ mâna iar. Am plătit.
-Să văd.
-Poftiți.
-Perfect, vă sunăm noi.
-Când?
-Când e gata.
-Da, așa e, n-aș fi crezut. Cam când e gata?
-Săptămâna viitoare.
Și chiar a fost, marți că luni am avut liber.
D-asta zic, bine că sunt doar două etaje, un singur ghișeu, o casierie și o registratură. Normal că am o-ntrebare. De ce pe documentu’ bla, bla că tot nu m-am prins cum îl strigă prietenii la joacă, nu-l cheamă 20 de lei? Se pare că asta a fost parola descurcăreață.
Peseu’: ajung la fetele mele de la contabilitate care mi-au spus „de ce te-ai chinuit, îți făceam noi documentu’ 20 de lei”. Pentru că așa-s eu masochist și pentru că am vrut să fac mișcare. Astrele mele bramburite-s vinovate.
Acu’ vă zic, mă victimizez io da’ chiar am rezolvat relativ repede și marți chiar m-au sunat să mă duc să-l iau.