Sunt celebru, vreau statuie – 22.06

Sunt celebru, vreau statuie – 22.06

Sunt celebru, vreau statuie - 22.06

Să presupunem că ești o celebritate locală, un cineva care a făcut nu știu ce pe la tine prin urbe, un blogger  de talie națională spre exemplu, și vrei statuie. Nu, nu e cazu’ meu. Prima condiție e să fii mort. D-asta zic că nu-i cazu’ meu, nu de alta. Și acu’ pe bune, n-am prea văzut o personalitate care să participe la propriul dezvelit de bust. Avea tataie un vecin care-ți făcuse bust din ipsos pe care-l ținea într-o cameră la stradă. Pe mine mă-nspăimânta bâzdâgania aia și tot mă uitam la ea cu nasu’ lipit de geam și mâinile căuș în jurul ochilor. Mă rog, să revenim, deci cineva vrea statuie regulamentară, cu soclu și bust care să fie cu mecla lui. Mare greșeală, mai bine construiește un bloc.

Statuie cu un soclu de un metru și juma’, formă trunchi de piramidă pe care să scrie ce realizări marcante ai avut de meriți statuie. Nu poți s-o faci în dimensiune naturală că n-ai făcut Marea Unire și nici n-ai bătut la cotropitori de le-a sunat apa-n cap. Atâta meriți, un metru și ceva, plus bust eventual scală de unu la unu. În primă fază-ți trebuie arhitect care să conceapă proiectu’ și artist care să-ți imortalizeze mutra-n ceva aliaj de fier cu nu știu ce alt metal, în piatră sau un polimer biodegradabil, nu ipsos că vrei statuie nu pitic de grădină. Ăștia costă da’ nu asta-i marea problemă. Ai bânuțu’ pe tine, te-ai săturat să-i arunci la păcănele și vrei să faci ceva pentru comunitate. Problema cu multe ramuri și brațe mai ceva ca o caracatiță acu-ncepe.

Mergi la urbanism. Săru’ mâna, vreau să fac o statuie. Unde, din ce, cât de mare, să nu fie mov că nu se pupă cu panseluțele de pe peluza pe care vrei s-o amplasezi. Stați să vedem, să ne gândim, să ne sfătuim, hai că primiți răspuns în minim 15 zile. Nu contează că pe peluza aia mai sunt câteva statui, asta e, așa-i procedura. Și nici asta nu-i problema, e doar baza ei. D-aciulea tre’ să faci studiu geodezic, să vezi dacă solu-i ce trebuie și nu se prăbușește la cutremur. Ce dacă-i înconjurată de clădiri cu bulină rouge și sunt șanse foarte mari ca dacă Doamne fere de ceva, statuia ta o să mai rămâie în picioare, tu tre’ să dai gaură cu o carotă să se verifice în lab despre ce-i vorba în context. Logic, asta durează și costă.

Apoi ai nevoie de aprobări de la gaze, apă, curent și tunelurile dacice care coboară de la Sfinx până la Marea Neagră, ca să nu cumva să-ți pui tu statuia pe chestiile lor. Alți bani, alte aprobări, altă alergătură care-ți fac picioru’ frumos și nervii pe bigudiuri. Termini și cu asta, statuie loading, please wait. Când zici că le-ai terminat pe toate, constați cu stupoare că a expirat urbanismu’. Acum e primul moment când ești nominalizat direct în salon privat la Voila. Tu insiști și le faci iar.

Și brusc ești anunțat că ai nevoie de autorizație ISU. La o statuie fără încălzire centrală și fără beculețe-n ochii bustului? Pe bune? Care să zică ce? Că nu ia foc? Acum este al doilea moment de cotitură dacă nu te-ai dus cu bidonu’ la primu’. Te duci la ISU și îi iei pe nepregătite pentru că nici ei nu știu dacă trebuie să-ți dea cu ștampila sau nu. Problema e că dacă ei îți ștampilează cererea mai apar trei probleme cu aprobările de rigoare. O să trebuiască aprobare de la apărarea civilă, de nu mai știu unde și de la biroul patru a pana mea că și p-ăștia i-am uitat. Să nu-ți mai spun de aprobarea de le Ministeru’ Culturii ca să nu faci tu orice statuie la orice plagiator, să fie cineva care chiar merită.

Să nu vă spui despre amplasament. Cu fața la Mecca, cu ceafa la est să-i arate curu’ lu’ Putin, cum o amplasezi, asta-i întrebarea. Îmi aduc aminte că înaintea ctitoriei mărețe prin dezvelirea-n Ploiești a statuii lu’ Mihai Viteazu’, s-au câcâit edilii orașului pe două axe. Prima era vis-a-vis de poziția statuii. Cu fața spre nord că vorba aia, într-acolo s-o dus, da’ așa stătea cu fundu’ spre București și nu-i ok. Și a doua, după ce s-a montat statuia, au văzut că calu’ era iapă. Și Mihai a avut cal. Așa că i-au montat pluță și oo. Da’ ce pluță și ce oo. Legenda spune că de atunci n-au mai trecut căruțe prin zonă. Caii se rușinau și făcuți de râs, mergeau pe străzi paralele.

Vă zic, decât să faci o statuie, mai bine faci un cartier rezidențial că scapi mai ieftin și cu bani. Să nu vă mai spun că-s vacile alea de pescăruși și porumbei care se găinățează pe munca ta.

Sunt celebru, vreau statuie – 22.06

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: