Hei, tramvai… – 30.06

Hei, tramvai… – 30.06

Hei, tramvai... - 30.06

Cu mare fală și mândrie vă anunț că mai am mai puțin de o lună și-mi ispășesc pedeapsa cu executare dată de tanti Poli pe motiv că m-am înfipt prea tare în accelerația lu’ Sherman.  Da’ vorba unei prietene, mult a fost, puțin a trecut, mai am de stat în rândul pietonilor trei sferturi din luna iulie. Din această cauză am fost nevoit să mă deplasez cu ce am putut. Merg destul de mult pe jos chiar dacă doare și cel mai important, sursa de subiect pentru acest articol, am experimentat transportul în comun din Ploiești.

Ultima dată când am mers cu tramvai, autobuz sau troleibuz în Ploiești, a fost imediat după războaiele daco-romane. Pe vremea mea, ce ciudat sună, biletul îl perforai. Erau niște chestii legate de bara de susținere călători, băgai biletu’ și trăgeai cu putere d-o manetă. Am auzit legende că tehnica modernă s-a impus și aici, au apărut aparate de imprimat biletele de călătorie.

Ies într-o zi de la munci, am găsit repede motiv să nu mă duc spre casă pe jos, am considerat că-i prea cald și m-am apropiat una din stațiile transportului în comun. Nu știam cât e biletul, nu mai știam trasee cu numerele aferente, eram ca Columb în Americi. Să-ntreb la casa de bilete nu era ok, ce părere-și făcea femeia aia, io-te și la ăsta, se trage din cruciați, nu știe cum e viața omului de rând. Am făcut un calcul fugar, prețul biletului din cretacic, supra prețul dodoloț al carburantului, transformat tot în euro, adăugat variabila subvenției locale și inflația, mi-a dat un preț de trei lei maxim. Așa că am scos o hârtie de zece lei și când să cer un bilet, am văzut afiș cu 2,50 lei biletu’. Nu contează, mi-am dat seama că-s bun la probabilități. Dat fiind că prin locația în care mă aflam toate traseele merg spre nord, mi-am zis că ce apare mai întâi, în ăla mă urc.

Autobuzul din Ploiești

Primul venit, primul servit, a apărut un autobuz. Am urcat cu pași nesiguri de ziceai că mă mănâncă cineva și stupoare, sculă de sculă frate. Nou, frumos, curat, cu scaune tapițate fără ciungă lipită pe ele și atenție, scule wireless pentru cumpărat bilet. Am picat pe spate când am văzut că are și aer condiționat. Bine, era să pic pe spate și la propriu că m-am cam dezobișnuit să mă țin de bară. Foarte șmecher și de zece cu felicitări. Ba nu, am ceva de cârcotit. Sculele alea de cumpărat bilete nu funcționau, le picase rețeaua și a rămas așa picată până la destinație. Dat fiind că aveam bilet și n-am depins de tehnologie, îi scad doar un punct. Deci 9, felicitările le păstrez. Și mai scad un punct că-i poluant indiferent că are sau n-are catalizator EURO țâșpe. Deci 8.

Hei, tramvai... - 30.06

Troleibuz în Ploiești

Într-o dimineață în care Electrica a rămas în pană prin zona mea, am decalat dușu’ matinal cu două zeci de minute și întârziam la muncă dacă plecam pe jos, și n-a fost motiv găsit ad-hoc, chiar e reală și s-a-ntâmplat asta cu pana de curent, am fugit la troleibuz. I-am pus sare pe coadă la unu’ și am stat cam zece minute să vie următoru’. M-am urcat și vis Boss!. Aceleași condiții ca la autobuz, plus că-n troleibuz mergeau și aparatele de bilete. Zbang cu cardu’ și puf biletu’. Tot aici am văzut și afiș cu număr pentru cumpărat bilet de călătorie prin SMS. Băbăiatule, s-au întâmplat chestii pentru modernizarea orașului. Chiar dacă e mai lent ca un autobuz, troleibuzu’ e mai șmecher. Totul funcțional în el, are și televizoruț pe care rulează sfaturi prețioase de la primărie, e ecologic, deci nota zece cu felicitări.

Hei, tramvai... - 30.06

Tramvai în Ploiești

Eram prin centrul orașului cu fosta prietenă, actuala nevastă, și i-am zis „Boss, fratilii tău a experimentat autobuzul și troleibuzul prin Ploiești, mai am să iau un tramvai să fie saga completă. Mergem cu tramvaiu’ spre casă”. Ea mi-a zis să chem un taxi, io nu și nu, BatMan, BatMan, mergem cu tramvaiu’ că e miștoc. Mare greșeală, cred că m-a-njurat tot drumu’. Vine tramvaiu. De la distanță n-arăta rău. D-aproape era dovada clară că rugina funcționează și rulează pe șine. Vă zic, faci tetanos dacă stai la un metru de el. Mă rog, urcăm și atunci am avut senzația că am urcat într-o mașină a timpului. Stați să vă arăt.

Hei, tramvai... - 30.06

În sfârșit ceva cunoscut pe care știu să-l folosesc. Aerul condiționat era asigurat de două geamuri deschise. Scaunele sunt alea de plastic pe care-ți îngheață oolele iarna și le coci vara. Singura noutate era vopseaua dată de ochii soacrei prin părțile esențiale. Am o-ntrebare, tramvaiu’ are suspensii? Ăsta n-avea și mi-a repoziționat toate organele interne. Dacă mă duceam la o radiografie, probabil că mă credeau de pe altă planetă și deveneam cobai pentru experimente mediciniste. Am căutat și am găsit un articol din 2020 cum că se va schimba parcul cu tramvaie din Ploiești. Suntem în 2022 și tot sarcofage ambulante pe șine avem. Bine că nu-s în raza lor de acoperire a transportului urban și dacă aveam, chiar mergeam pe jos spre muncă, cu cântec și voie bună, ca psihopații ăia de pitici a lu’ Albă ca Zăpada.

Tramvai, patru, stai jos… bine, ești jos… la pământ.

Peseu’, tot în tramvai.

Hei, tramvai... - 30.06

Veterană de război, pensionară și cu dizabilități, adică ce-i șapte ani d-acasă făcuți online, așezată pe scaun. În picioare o puștoaică de maaaaaxim 15 ani.

Hei, tramvai… – 30.06

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top