Examen cu semafoare – 01.06
Pentru că m-a mâncat în cur și mâncărimea s-a amplificat de a ajuns la talpa piciorului care acționează accelerația, Poliția Băicoi a hotărât să mă degradeze la infanterie, pentru „doar” nouă zeci de zile. AICI Normal că m-am înscris la examen ca să nu stau pe bară chiar toată vara. Și vine ziua „Z”.
Mă lustruisem, mă lustruisem, mă lustruisem pe bombeu, pășeam atent, pășeam atent… bla, bla, pe dracu’ ghem. M-am trezit dimineața și mă gândeam cum se mai merge la examen la poliție. Mi-am zis că tre’ să fac impresie, hai să pice puțin șifonieru’ pe mine. Maxim ce mi-a ieșit a fost un tricou cu Harley, blugi cu lanț pe ei și șapca mea-ntoarsă de badass navy seal. Atâta s-a putut. Normal că săream din tabloul general.
Ajung la poliție, eram 21 de amețiți cu executare. Mi-am băgat fața de „go fuck yourself” că tot interacționa lumea p-acolo cu „da’ de ce ai rămas fără carnet” și chiar mi-a fost jenă să spun că de prost, pentru viteză pe un câmp cu rapiță. Erau niște bombardieri p-acolo cu suspendare de alcooale, deja veterani la examenul doi, pe primu-l picaseră cu brio. Mă rog, apar doi neni polițiști, ne striga pe nume și noi trebuia să ne deplasăm regulamentar, cu semnalizare, viteză mică și atenție sporită către sala de examen. Aici stupoare. Știți sălile alea de la pușcărie din seria BD?
Cam așa era sala aia. Io mă așteptam la calculatoare, la ceva care să urle prin toți porii „secolu’ XXI!”, nup, nimic în sensu’ ăsta. Ba da, mint, pe un perete erau niște unități de calculator, probabil dezafectate. Când eram io mic și am dat de B, examenul era pe foaie. Când eram tot mic da’ ceva mai mare și m-am vrut motorist, adică am dat de A, am fost prima serie care a dat pe calculator. Acum am revenit la setările de fabrica din Mezozoic. Ne așezăm în bănci și-ncepe disertația cu tema „Examenul auto pentru handicapați”. A-nceput un nenea polițist să ne spună cum trebuie să avem numai pix albastru, cum la nume și prenume trebuie să ne trecem numele și prenumele, cum la dată trebuie să trecem data de azi, că nu se acceptă greșeli, ștersături, și pe căsuța aferentă răspunsului corect trebuie să punem un X, diagonalele căsuței, nu guguloi, nu cerculeț, nu bifă, doar X. Cu greu m-am abținut să nu fac glume. Mai târziu puțin am aflat și motivul explicațiilor pe modul „ca la proști”.
Examenul este foarte bine securizat. Adică, să vă zic, nenea polițist ne-a numerotat ca pe oi. Apoi s-a oprit în fața numărului 2 și l-a pus să zică un număr de la 1 la 21. Ăla dacă era 2, a zis 3, adică io.
-Felicitări, ați fost selectat asistent la corectura chestionarelor.
Fmm, fmm, fmm! Am zis doar un „Yey!”. Da’ m-a luat fmm-u’ pe dinainte pentru că-n final a fost de bine.
-Acum trebuie să vă alegeți un coleg, ziceți un număr până la 21.
Așa mă bătea un gând să zic doi, să vază și tâmpitu’ ăla ce-nseamnă. Am zis „scuze 18, numrul 18”. Un nene de etnie care nu s-a supărat, chiar a fost încântat. Nenea cu 18 a mai zis un număr și de la numărul ăla s-a-nceput împrăștierea chestionarelor. Foile de răspuns cu serie, chestii socoteli și n-aveai voie să pui un punct aiurea că te descalificau pe motiv de semn distinctiv. În șapte minute mi-am terminat fișa și atât, n-am avut nevoie să părăsesc sala. Pe la minutu’ 13 a mai terminat un nene.
-Mulțumesc, poftiți și așteptați afară.
-Și io… pot să ies la fumat?
-Dvs. nu, fumăm împreună mai târziu.
Și am stat două zeci de minute până s-a strigat bingo și pixurile jos. Au ieșit toți și ne-am pus pe corectat. Măi dragilor, acum am văzut de ce atâtea explicații. Chiar mă aflam la întrunirea handicapaților anonimi. Am văzut scris de medic rezident repetent, ștersături, data de ieri, X-uri pe două căsuțe, pe nici o căsuță, polițiștii chiar aveau dreptate. Totul transparent și de o organizare germană, numa’ că pe foi, old school. Cu tabele cu semnături, cu serii, cu draci pe varză, chiar mi-a plăcut. Normal, fratilii vostru, deșteptuț cum îl știți, a absolvit magna cum laude la semafoare, notă maximă și fișă de-nrămat și de dat exemplu. Am fost cinci cu notă maximă, cam jumătate trecuți, jumătate picați, doi sau trei de ne dat permis de conducere înapoi.
Avantajul de a fi martor e șmecher. Io aveam dosaru’ complet, copie buletin, cerere servită, făcută d-acasă, tot ce trebuie. După ce am terminat, nene polițistu’ mi-a zis.
-Acum trebuie să mă duc afară să comunic rezultatele. Dvs. zburați ca gându’ și ca vântu’ la biroul unde v-ați programat pentru examen și depuneți actele. Dacă nu vă grăbiți, pe ceilalți două zeci de participanți o să-i găsiți la rând, jumate să se reprogrameze, jumătate cu cereri.
-Trăiți’, am înțeles!
Și am zburat. Așa că bine că numărul doi n-a avut decât trei în minte și m-a ales pe mine. Acum sunt în regulă, mai am o lună și trei săptămâni până o să trec iar la motorizate. Mi-e un dor de Sherman de nu vă zic. El e încă-n service, o să-l pup pe siglă din partea voastră.
Dacă pățești necazu’, vă recomand sitele ăsta. Dacă parcurgi toate modulele de-ntrebări, nu se poate să nu iei examenu’.
P.S. La mulți ani copiilor din voi!
Pingback: Hei, Tramvai... - 30.06 - Piuituri
Pingback: Amenda De Aur, Merge La... 23.07 - Piuituri