Plantat, pescuit, pescari ne numim – 09.07
Nota redacției: fotografia de mai sus nu are nici o legătură cu prezentul articol, are caracter fix orientativ și de atras click-uri. S-a demonstrat științific de către cercetătorii… nu contează care sau dacă sunt cercetători și nu-s prelucrători prin așchiere la Refractare Pleașa, că o fotografie cu o gagică sexoasă la pescuit e ca nectaru’ zeilor pentru orice creier de bărbat, indiferent de numărul circumvoluțiunilor sau domeniul în care se afirmă. Revin la articol.
Mă ajută tare fața. În afară că-s destul de fioros, lumea zice că am meclă inteligentă chiar dacă joc teatru. Să zicem că te bagi într-o discuție cu mine vis-a-vis de împătrățilirea electronului în acceleratorul de particule. Io nici nu știu ce-i ăla electron. Bine, știu că nu-s așa tălâmb, e doar un exemplu. Am o față interesată, interfața unei minți sclipitoare pentru care felierea electronului e pistol cu apă. Tu chiar crezi că mă pricep și-s doxă pe temă. Atenție, nu deschid gura că se vede că-s diletant și prostălău, doar dau din cap savant și mai scot câte o onomatopee pentru efect sonor. Am un teatru-n mine de nu te prinzi că habar n-am ce vorbești și-s paralel și echidistant de subiect.
Ca pescar sunt tot așa. Dacă mă vezi zici că io am inventat pescuitu’. Am chestii prin geanta de pescuit pe care habar n-am să le folosesc. Habar n-am ce sunt. Dar atenție, am geantă pentru pescuit și asta contează enorm la imaginea generală. Da, așa e, mă duc la pescuit da’ asta nu mă face pescar. Pentru mine orice ieșeală la pescuit este un motiv de stat în natură și un alt motiv de distracție + băută = love. E ca aia cu „ai, n-ai mingea, tragi la poartă”, reinterpretată în „prinzi, nu prinzi, băută și veselie să fie”. Deci pe imagine generală și poze sunt profesor. Io-te… meseriaș.
Fața de „bine că ești tu deștept” combinată cu looku’ de spaima „bălților” îmi dă fezabilitatea aia de vorbitor cu paznicu’ de pe baltă. Hai să vă spui.
Într-o zi mă sună un prieten pescar cu ștate vechi.
-Bossulică, hai la pește.
-Gata Bossulică, mirjem!
Și am ajuns pe baltă, trei Doamne și toți trei… că eram trei. Prietenii mei pregătiți frate! Io, cu ciungă-n păr, mi-am cerut iertare la râmă că o s-o violez și lansez. Ei…
-Ce faci Bossulică?
-Păi…pescuit măria ta… ce să fac…
-Păi așa?
-Păi cum?
-N-ai nadă, tre’ să facem nada… nu-i așeeeea oricum.
Și se apucă băieții să malaxeze chestii-ntr-o găleată de lavabilă. Erau moscoliți până-n cot de o chestie gălbuie în care puneau esență de vanilie și nu știu ce dracu’ de usturoi, Chanel e firmă de odorizante auto pe lângă ei. Știam că pești-s boi, da’ să preferi vanilia cu usturoi e prea de tot. Și cum se malaxau ei acolo, apare nenea cu taxa de pescuit. S-a uitat, i-a văzut pe Sclavian & Iobagovici și normal că s-a oprit la șef, adică la mine.
-Bună ziua, trei persoane?
-Aaaaa, ce ne trădează că suntem trei? Da, trei.
-Plantați?
Bă ce dracu’ vrea ăsta de la mine? Pescuim în pana mea, ce draci să plantăm? Da’ se tot uita la ai mei și am crezut că știe el ceva. Ca să nu mă fac de cacao, am zis sfătos:
-Da… cred că o să și plantăm…
-150 de lei de persoană.
Îmi dădea cu virgulă. Era cam mult. N-am zis nimic și am plătit. A plecat ăla și i-am întrebat pe colegi.
-Ce mama dracu-i așa scump? 150 nu-i cam mult?
-Cum 150?!
-Păi atât mi-a cerut nenea ăla.
-Ai zis că plantăm?
-Da… de ce? Nu plantăm?
-Nu, vezi tu o navă de plantat?
Iartă-mă pe mine, carevasăzică e automatizată treaba, e cu navă. A fost momentul când am fost nevoit să recunosc că-s prost. Pentru diletanți, la pescuit conceptul de plantat e o operațiune care implică o barcă telecomandată, cârmâzu’ ăla de usturoi și fanta de vanilie și dexteritate să duci nava la buza stufului și să lansezi nada vieții. AICI aveți exemplu de tehnologie pescuistă.
Am alergat după oaznic, i-am spus că plantez un drac pe varză și mi-a dat banii retur. Da’ ce bine arăt la pescuit, pe bune.
AICI altă chestie absolut fără nici o legătură.