Vine Poliția… și-mi ia… da’ vine? – 10.07
Sunt conștient că prezentul articol pare SF, ei bine, nu e. Dragă Poliția Română, nu am nici cel mai ascuns gând să te denigrez, este o-ntâmplare adevărată care arată cum tratezi anumite cazuri din lipsă de personal și totuși cum ai anumiți angajați care-și fac treaba. Adică după ce citiți articolul și trageți linie o să vedeți că vă dă zero. Articolul e lung da’ io cre’ că merită, e o-ntâmplare adevărată, jur cu mâna pe inima mea și a martorilor care au fost prezenți.
Ieri vă spuneam cât de șmecher sunt ca pescar. Trag niște chefuri pe baltă de nu vă desenez. Acum câțiva ani eram în gașcă de pescari și ne păstram un weekend de vară pentru un descălecat în Delta Dunării. Am avut trei ani la rând în care am prins așa: în primul an o amendă de la poliție pentru nu mai știu ce, oricum a fost pe bune, în anul doi am pescuit un fazan care a sărit dintr-un lan de chestii fix la mine pe mașină și-n anu’ trei, o căprioară. Toți cunoscuții-mi spuneau să-ncerc să mă duc la vânătoare poate împușc un somn sau o știucă. P-aia cu căprioara v-o zic.
După o zi de vineri plină de draci, rup ușa de la birou cu gând de plecat spre deltă. În mașină doar fosta mea prietenă, actuala nevastă și alt prieten cu fosta lui prietenă, actuala nevastă. Restu’ grupului dispunea de o vineri liberă și plecase cu o noapte înainte. Goneam pe drumu’ vechi spre mare pe la orele 20.00. Afară o ploaie măruntă din colecția vară-toamnă. Eu cu o temperatură ciudată datorită zilei grele prin care trecusem, nu eram chiar în zaua mea. Până-n podu’ de la Giurgeni, cu aproximativ cinci Km, e o lizieră de pădure. Aveam cam 80 Km/h când din contra sens se apropia un TIR cu viteză serioasă. Exact când să trecem unul pe lângă celălalt, o vacă de căprioară kamikaze a considerat că e o idee bună să sară de pe stânga prin fața tirului, prin fața mea, spre pădurea de pe sensul meu de mers. O proastă că n-a calculat bine. Io am văzut animala cu coada ochiului și mi-am calculat șansele în condiții de carosabil ud și-mi dădeau cu virgulă. Am sperat până-n ultimul moment să se pupe cu TIR-u’ și la revedere, drum bun. N-a fost așa. A trecut de TIR, nu mi-a acordat prioritate de drum principal, io am pișcat frâna cât să n-o iau pe radiator, da’ mi-a tras-o pe partea dreaptă, adică far, capotă + aripă. Am crezut că asta e, selecție aproape naturală, da’ vaca după ce mi-a șifonat mașina s-a dus în gâții mă-sii de parcă nu s-a-ntâmplat nimic.
Am oprit un Km. mai încolo unde s-a putut și mi-am bobinat cu scotch ce s-a mai putut. Conform legii m-am dus la prima secție de poliție, Poliția Giurgeni. Aici închis cu un lăcățoi d-ăla tip beciuri de torturi medievale. Mă uit pe avizier, văz telefon de urgență și sun.
-Mdeaaa!
Voce de meltean distilată prin Ochii lu’ Dobrin, țuica de pe piață cu două prune pe ea, pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu… cam după ’89.
-Bună seara, mă numesc așa și am suferit un accident cu o vacă de căprioară.
-Așa… și? Io ce să-ți fac? Și căprioara-i bine?
-Mulțumesc de-ntrebare, toți suntem teferi, inclusiv vaca nesimțită care a fugit de la locul accidentului. La lege zice să contactez poliție, mai precis prima secție pe care o găsesc. La dvs e prima secție.
-La ora asta? Nu vezi că-i închis?
-Ba da, am văzut, da’ am văzut și telefonul de urgență… adică ăsta pe care v-am sunat.
-E-nchis, nu viu io la ora asta.
-O să apelez 112 și o să le explic că sun din fața Poliției Giurgeni.
-Așa… și! Sună unde vrei.
Și-mi închide telefonul. Până atunci aveam temperatura 37-38, după telefon crescuse la 40. Sun la 112, serviciu tânăr pe vremea aia.
-112, care este urgența?
-Bună seara, mă numesc, accident, vaca de căprioara, bla, bla.
-Și câprioara?
-Pe bune?! Am sunat la 112-u’ animalelor? Pot să vă spun că suntem bine, relativ bine, io am o temperatură în creștere. Am nevoie de o dovadă că mi-a decedat dreapta față la mașină.
-Mă scuzați, așa e. Bine că sunteți bine, vă trimit un echipaj. Rămâneți în poziția actuală.
-Perfect, mulțumesc mult.
După 15-20 de minute-mi sună telefonul.
-Bună seara, de la 112 sunt. Din păcate n-am nici un echipaj disponibil.
-Bun… și io ce fac? Dacă mai stau mult pe ulițele astea o să vă sun în timp ce mă violează cineva.
-Nu e nici o problemă. Mergeți la Poliția Hârșova.
-Acolo e nonstop, da?
-Fără nici o problemă.
Plec spre Hârșova. Plătesc taxa de pod, trec podu’ și ajung la poliție.
-Bună seara, sunt bla, bla, vaca, bla, bla, 112 mi-o zis să viu aciulea.
-Da… căprioara?
-Aveți o fixație toți? E bine-n morții ei, probabil că se râde de mine acu’.
-Mă scuzați, unde s-a produs accidentul?
-Până-n pod, la km. mama dracu’.
-Aaaaaa… nasol, nu la noi.
-Da’ unde? La FBI? Avem în România?
-Hai să nu fim haioși…
-Nu sunt, jur…
-Accidentu’ s-a produs pe raza județului Ialomița, aici e județul Constanța, nu-i de competența noastră, nu ne băgăm peste colegi.
-Io m-aș băga, da’ nu-i găsesc!
Giurgeni – Hârșova = 13 Km, temperatura mea la 40 plus. Sun iar la 112.
-Io-s prostu’ cu căprioara, ăștia zic că nu-i bine, tre’ poliția din Ialomița că aici n-au căprioare, doar bursuci și arici.
-Așa e, au dreptate, trebuie să mergeți în Ialomița.
-Ok… și strig pe străzi după poliție, sparg o bancă, cum fac?
-Vă sun imediat.
Și mă sună.
-Se rezolvă, vă-ntoarceți și mergeți la Poliția Țăndărei. Am vorbit noi și se rezolvă.
-Să mori tu! Adică mă-ntorc nu mai știu câți Km în urmă că așa vrea pana voastră?!
-Asta e, n-avem echipaje.
Hârșova – Țăndărei = 34 km, plătit iar taxă de pod, temperatura mea Vezuviu când a dat șah la Pompei. Între timp, gașca care se afla deja-n deltă, crăpată toată de la băutură, avea chef de glume. Le-am zis să nu mă aștepte că-i de durată.
Ajung la Țăndărei. Aici la poliție, fix la intrare, am găsit cea mai acră persoană pe care o văzusem până atunci. Bafta mea a fost că a venit și nevastă-mea cu mine pentru că probabil băteam toată secția și mă arestau pentru ultraj. Se vedea clar că o deranjasem. Normal, era deja ora 22.00.
-Bună seara, sunt băiatu’ cu căprioara…
-Și nu puteați să o rezolvați acolo, trebuia să veniți la noi?
-Da doamnă, muream de nerăbdare să fac un city break în Țăndărei! Și musai noaptea, sunteți faimoși pentru jocurile de lumini stradale.
-Facem și pe deșteptu’!
Atunci Vezuviu a făcut plici. Nici nu mai ce i-am zis lu’ vaca aia… nu vacii de căprioară. bafta mea că a apărut la secție un DOMN polițist. Nu, n-am greșit, UN DOMN.
-Bună seara, o scuzați pe colega mea, știu întâmplarea, scuze că am întârziat, eu sunt liber și am venit d-acasă special pentru dvs. Am intrat la om în birou, mi-a pus fiola că așa-i standardu’ și mă pun pe declarație. la data de, la km X, o vacă de câprioa…
-Nu scrieți căprioară, ziceți acolo un animal mare, posibil câine.
-Jur că a fost câprioară, s-a mulat pe partea dreaptă și i-a zâmbit lu’ nevastă-mea pe geam.
-Știu, da’ mai știu că a fugit ca o antilopă, adică e-ntreagă. Dacă scrieți căprioară nu mai dormim în noaptea asta. Procedura standard e așa. Tre’ să căutăm paznicu’ de vânătoare, la ora asta-i mort de beat pe undeva. Tre’ să căutăm cadavru’, n-o să-l găsim că a fugit. Vă spun, ziceați că mergeți spre deltă, uitați de ea că avem treabă.
Subsemnatul bla, bla, la data de, la km. X, am interacționat cu un animal de talie mare tip câine. The End.
-Perfect! Domnu’ Vlad, să nu vă mai rețin, aveți aici dovada, duminică la-ntoarcerea spre casă vă opriți la noi că e-n drum, vă las la intrare dosarul complet pentru asigurare. Stați liniștit că-i de serviciu altă colegă, nu asta care v-a scos din nervi.
-Vă mulțumesc pentru ajutor.
Tăndărei – Giurgeni (locul faptei) = 23 km, TOTAL 69… nu 69 ăla la care sigur v-a sclipit mintea, sunt doar Km. Trec iar podu’, plătesc taxa a treia oară. Tanti taxatoarea deja se uita ciudat la mine și avea pe limbă „te mai fâțâi mult p-aciulea”. Mă rog, toate bune și eram pe linie dreaptă spre Tulcea. Deja orele două din noapte. După Petromu’ ăla, bifurcația aia cu dreapta Constanța, stânga Tulcea, în prima localitate din județul Tulcea, ghici ghicitoarea mea, cine era acolo? Exact, poliția rutieră la datorie și era datoria lor să mă tragă pe dreapta.
-Bună seara, plutonier Namcefacelaoraasta, actele vă rog.
-Poftiți.
-Domnu’ Vlad, v-a murit un far pe dreapta.
-Domnu’ polițist, mi-a murit mai multe pe dreapta, capotă, aripă și da, aveți dreptate, far. Și mi-au mai murit niște neuroni de când mă chinui să dau peste un echipaj de poliție. N-am știut că-n județul Tulcea aveți echipaje pe stoc, în Ialomița sunteți pe cale de dispariție. Dacă știam dădeam la dvs în județ peste căprio… câinele de talie mare pe care l-am lovit. Hai să vă zic, până acum am scăpat de acuzația de ultraj da’ mi-e teamă că nu mai rezist mult.
-Scuze, o seară bună.
-Bună dimineața și dvs.
Pe la patru sau poate cinci dimineața, am ajuns în Delta Dunării. Am fost singuru’ din toată gașca care a prins ceva, o căprioară. La-ntoarcere am oprit la Țăndărei și mi-am luat dosaru’ făcut țâță de mâță. Îmi pare rău că nu mai știu cum îl chema pe domnul polițist, chiar îi scriam numele pentru că a fost singura persoană din acea seară care chiar și-a făcut datoria, atenție, din timpul liber.
P.S. Să nu văz la comentarii „și căprioara?”. Ce căprioară? A fost un câine de talie mare.
Pentru alte chestii AICI.