Ziua Z… cu băbuțe – 12.09
Știți filmu’ ăla cu Brad Pitt și cu zombălăi? În Ziua Z sau după numele original „World War Z” în care Brad Pitt nu-i doar frumușel, e și deștepțel și se agită să găsească sursa și antidotul la un virus care-i transforma pe oameni în zombălăi kamikaze. Hai că sigur îl știți. Ei bine, duminică am fost un soi de Brad Pitt da’ fără zombălăi, cu băbuțe. Și-n Ziua Z Brad fugea de ei, io m-am dus fix în mijlocul lor.
Duminică a fost o zi superbă. Soare călduț fără dogoreală-n exces și cu un Ploiești suspect de liber în trafic. Io am fost la o lansare de carte organizată-n Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești. Apropo pentru interesați,
Și cum stăteam io așa în așteptarea evenimentului, prima dată a apărut un zvon cum că liniștea din urbe se datorează unui alt eveniment. Avea logică, adică dacă-i pustiu pe axa OX, sigur e un dezechilibru și e zăpăceală pe OY. Se făcea că Danny The Happy Priest, tipu-n alb cu barbă de Gandalf din fruntea BOR-ului, face o vizită prin Ploiești să sfințească lavabila proaspăt dată pe o biserică. Nici o treabă cu mine sau cu misiunea mea… până la un moment dat.
Dacă-n Ploiești se organizează un festival rock cu Cannibal Corpse în deschidere ca cea mai soft cântare, în același timp joacă Petrolul cu FCSB și tot atunci vin minerii, astea-s floare la ureche pentru Poliție și Jandarmerie față de o-ntrunire de popi cu Danny ca moderator. Panica pe ei cât China frate, nu glumă. Atunci s-a dat alarma.
Autoritățile aveau nevoie de scaune pentru că soare blând nimic de zis, da’ statu-n picioare la peste 70 de ani nu-i chiar ce-ți prescrie medicu’ de familie. Și noi aveam scaune pe stoc deci am sărit în ajutor. Am luat repede o mașină, m-am dus după scaune și direct la locu’ faptei cu ele. Aciulea era cu străzi închise și puhoi de lume din toate vârstele și categoriile sociale. Problema era că nu puteam să trec fără să șterg persoane de la fondu’ de pensii și să le dau de lucru firmelor de pompe funebre, da’ cu ajutorul jandarmilor care mi-au făcut culoar am reușit să aterizez în fața bisericii.
Și atunci a-ncepu Ziua Z. Am deschis ușile mașinii și m-au tăbărât. Băbuțele alea pline de tot dicționaru’ de boale de oase, mușchi, licheni, căpuțuri și toate organele, au reușit să-mi descarce mașina-n timp record, cred că sub 30 de secunde. Dacă le vedea un medicinist se lingeau pe boticuri de rețete compensate și se mărea limita de pensionare la 75-80 de ani. Ziceai că dau ceva moca… bine, chiar a fost moca pentru că n-am cerut bani pe ele. Acum sperăm să le și recuperăm pe toate și-n condiții de integritate 100%. Nu cred da’ speranța moare ultima.
Știți ce am făcut? Exact ce a făcut și Brad Pitt în Ziua Z, am fugit de ele. Bine că n-avem prin Ploiești ceva moaște de renume creștin și zi omagioasă că nu ne vedeam bine. M-am refugiat în lansarea de carte pentru refacere zen și peticit feng shui. Culmea ironiei, am plecat de la o manifestare cu rădăcini puternice-n comunism, cu „să năvălim că poate nu mai apucăm”, și m-am dus la o-ntrunire pe baza unei culegeri de bancuri tot din comunism.
Despre creștini-ortodocși AICI. Să nu dați cu pietre că n-am nimic cu divinitatea.