Shit happens – 10.10

Francezu’ zice „c’est la vie”, americanu’, englezu’ și cam toată lumea vorbitoare de engleză folosește shit happensu’ cam la orice situație de cacao în care intră. La noi la români dacă ești mai erudit folosești „soarta crudă” sau „ceasu’ rău, pisica 13” și dacă ești slobod la gură îți bagi de nu se mai vede sau inventariezi sfinți. La faza asta se vede clar că toată populația lumii are un numitor comun pentru că-l folosește pe shit când situația-i de rahat chiar dacă nu există un rahat fizic în ecuație și e doar metaforic. Da’ stați să vedeți shit happens cu personificarea lu’ shit pe bune.

Sâmbătă penultima zi de vacanță. Aveam în program mers la Renaissance Festival, click pe denumire să vedeți poze faine, e o chestie foarte șmecheră pe un teren imens, o să scriu separat vis-a-vis de fenomen. Hai să vă zgândăresc curiozitatea puțin. Să zicem că toate evenimentele pe temă medievală din România se pun cap la cap pentru un super festival medieval. Ei bine, probabil că o să le iasă cam pe sfert de ce fac oamenii ăștia din Texas. Mă rog, povestim altă dată.

Și ne-am trezit cu gând de mic dejun pe drum să nu pierdem vremea. Țop în mașină și hai la drum. După 30 de mile oprim la un local pe care-l știam cu papa bun. Papa cred că e bun în continuare, nu știm că nu l-am gustat. Ne-am așezat la masă și vine tanti ospătărița care avea 150 de ani. Hai să nu exagerez, n-avea chiar 150 da’ 149 făcuți prin primăvară sigur. Partea tristă e că e într-o relație cu Alzheimer pentru că am spus ce vrem și stai și așteaptă că tanti Parascheva grăbită să ajungă la fest și prinsă cu alți clienți, ne-a uitat de nu ne mai vedeam de foame. La un moment dat am întrebat-o dacă s-a născut găina care tre’ să se oo pentru ochiurile noastre. A venit de la bucătăria pe care o aveam în ochi full HD să ne zică că-i bucătaru’ nou și tălâmb. Omu’ poate că era nou, da’ tălâmb nu cred. Nu era mama Omida să intuiască ce comandasem noi dacă Iliescu varianta feminină nu-i spusese ce și cum. Practic vedeam live ce se petrece-n bucătărie. Să se acopere ea o dădea pe bucătar. Nici să facem show n-aveam tupeu că ne trezeam cu ADN prin farfurii.

După alte zece minute, poate mai bine, am întrebat-o de sănătate și i-am luat pulsu’ lu’ coana mare care ne-a anunțat că mai durează alte 8-10 minute d-ale ei, probabil 15 d-ale noastre. Atunci am zis shit happens și mai du-te-n gâții mă-tii, hai că mi-e o foame de aș mânca și bătaie numa’ să mănânc ceva. Am oprit în altă parte, am halit repede și hai că deja pierdusem timp prețios. Da’ a fost momentu’ ăla când deja aveam karma sexată.

Pe drum am rămas fără GPS, plus dracii de la masă, se anunța o zi de tot shitu’. Bă n-a fost așa. La festival totul ok, ne-am plimbat, am halit, am savurat costumele și festivitățile, totul ok și ne-am zis că nici nu se putea ceva mai nimerit pentru finalul vacanței. Mai aveam în ultima zi programat un descălecat la un restaurant de fiță pe la suta și puțin de mile distanță.

Seara am ajuns acasă și s-a declanșat jihadu’. Mă anunță fosta mea prietenă, actuala nevastă că nu se mai duce apa la budă. Trăgeai apa și se umplea buda de apă. Clar, scurgere-nfundată. Dă-i cu ventuza, dă-i cu lichid de desfundare, hai că parcă se duce. Da, chiar s-a dus tot… în cada lu’ sor-mea din celălalt capăt al casei. Am zis că-i fosa septică full. Sâmbătă seara la orele 22.00 noi căutam formația Los Vidanjores. L-am găsit pe un nene, l-am trezit din somn că-n anunț scria 24 din 24 și ne-a zis că ne trimite o mașină duminică la 10.

Duminică la 10 și ceva a venit mașina. Se uită-n fosă, mai era loc de multe dușuri și răhățeli da’ ne-a zis că mai avem una. Și da, chiar mai aveam. Numa’ că era-ngropată ca o comoară. Și ghici, după ce i-am dezgropat gura de vizitare am constat că mai e una. Caut-o și p-aia, găsit, dezgropat, golit. Tot nu mergea nimic. Atunci ne-a anunțat solemn că avem nevoie de un instalator pe care-l găsim luni, adică acum când voi citiți asta și io-s în avion dușat cu șervețele umede. Hai că dușu’ nu-i problemă și nici cu pipiloiu’, are sor-mea curte mare de pot să alerg în cucu gol fără probleme, da’ cu shitu’ ce facem, aici e baiu’.

Am rezolvat problema, trăiască pungile de la HEB că vin perfect pe sub colacu’ budei. Sper că acu’ să n-ajungă gunoiu’ lu’ sor-mea la o stație de selectare manuală că o să fie o mare surpriză pentru oamenii ăia și or să câștige la LOTO. Vedeți mă, d-asta-n Românica nu se renunță la buda din fundu’ curții.

O să țin minte vacanța asta. După plimbăceli sublime în locuri noi și șmechere, cumva karma m-a pregătit pentru-ntoarcerea-n țară și mersu’ la muncă.

Aciulea să vedeți cum săpam după comori. Mă rog, io eram în pauza de hidratare.